Toleranţă – Relaţionare – Comunicare - Biblioteca Judeteana ...

şanse egale.
Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu
Instituţiile de învăţământ în care există o atmosferă deschisă , prietenoasă, în care se urmăreşte
flexibilizarea curriculumului, calitatea predării-învăţării, evaluarea permanentă şi parteneriatul educaţional sunt
şcoli incluzive.
O condiţie sine-qua-non pentru reuşita acestor acţiuni concertate ale celor factori activi din grădiniţă este
existenţa unor relaţii biunivoce destinse, comprehensive, constructive; acestea însă se pot realiza prin atitudini
deschise şi disponibilitate, printr-un pozitivism specific ce se cimentează cu voinţă şi convingere.
I. Relaţia educatoare - copil
Educatoarea are datoria de a se documenta asupra deficienţei-deficienţelor copiilor pe care urmează să-i
primesca în grupă, pentru a-i înţelege, pentru a-şi putea modela activităţile, procedeele în funcţie de posibilităţile
şi necessitatile copiilor. Particularităţile unui copil cu CES sunt diferite, de la caz la caz, de aceea, la nivelul
grupei se impune o abordare specifică. Este importantă sensibilizarea copiilor şi pregătirea lor pentru a primi în
rândurile lor un copil cu CES.
II. Relaţia educatoare - copii cu CES
După pregătirile atente şi minuţioase făcute până la primiera în grupă a copilului cu CES, atitudinea ulterioară
faţă de el trebuie să păstreze o apparenta de normalitate, respectiv acesta să fie tratat ca ceilalţi copii din grupă.
Trebuie evitată compătimirea evidentă, mila sau alte conduite neadecvate, care pot semnifica devalorizarea.
Trebuie evitate ostentaţiile de orice natură. Când situaţia permite, trebbie făcută evidenţierea unor abilităţi sau
interesse speciale ale acestora în sprijinrea şi dezvoltarea cărora trebbie implicaţi şi asociaţi părinţii.
III. Relativa gradinata (educatore) – părinţi
Integrarea copiilor cu cerinţe educative speciale în prgramul grădiniţei este facilitată de realizarea parteneriatului
între părinţi şi grădiniţă. În mod special, relaţia grădiniţei cu părinţii copiilor cu CES este nu numai benefică ci şi
necesară, ea furnizând informaţional specificul dizabilităţii copilului, precum şi tot ceea ce, până în momentul
includerii în învăţământul de masă a copilului a constituit complexul de dezvoltare a acesteia.
Relaţiile directe între părinţii copiilor cu CES şi ai celor fără CES ţi schimbul de informaţii pot avea rezultate
benefice traducibile în transormarea acestora din urmă în parteneri care – în scopul realizării reale şi concrete a
unui învăţământ integrat - prelungesc şi exersează pregătirea copiilor lor, începută în grădiniţă, pentru a–i face pe
aceştia parteneri echilibraţi şi “competenţi” ai copiilor cu CES, pentru a educa în vederea constituirii lor ca
individualităţi, într-un mediu optim de integrare. Educarea părinţilor şi consilierea au un rol important în
integrarea copiilor cu afecţiuni de natură psihica, emoţionala ori de altă natură în gradiniţă. Comunicarea părinte
– educatore sau chiar comunicarea părinte – copil, în contextul integrării copilului în instituţia grădiniţei asigură
un anumit echilibru.
Am organizat cursuri pentru părinţi, pentru educarea acestora după metoda “Educăm aşa!” şi “Curs de
management al comportamentului” cu professare din Anglia, cursuri la care, spre surprinderea noastră, au
participat într-un număr mare. La aceste cursori amavut ocazia să ne cunoaştem mai bine, am discutat depre
unele metode şi căi de educare, cum sunt aprecierile şi recompensele, despre stabilirea limitelor.
324