Toleranţă – Relaţionare – Comunicare - Biblioteca Judeteana ...

Toleranţă – Relaţionare – Comunicare
care-l primesc. Ei au tendinţa de a se juca mai bine cu copii mai mici sau mai mari decât ei,
deoarece aceştia au regulile clar definite. Uneori apare repetiţia patternurilor de comportament
social inadecvat şi nu învaţă din experienţă.
Zonele şi perioadele de timp nestructurate şi fără supraveghere, cum ar fi locurile de
joacă sau petrecerile, pot fi o problemă. Colegii care au abilităţi sociale bune şi care doresc,
pot să-i vină în ajutor copilului cu ADHD. Acest parteneriat între copii poate îmbrăca forma
unor studii împreună, activităţi sau proiecte împreună, sau de joacă. Ei au tendinţa de a se
descurca bine în grupuri de învăţare prin cooperare. Un grup mic de 3, până la 5 membri care
rezolvă împreună o sarcină sau proiect, îl încurajează să îşi organizeze ideile şi să-şi asume
responsabilităţile constituind baza ideală de exersare a abilităţilor de relaţionare
interpersonală.
Grupurile mici de joacă cuprinzând doi sau trei elevi îl pot ajuta să dezvolte mai multe
abilităţi sociale efective. Se va descurca mai bine dacă aşteptările sociale sunt identificate şi
exersate înainte de activitatea propriu zisă. Un mod subtil pentru elevul cu ADHD de a învăţa
abilităţile sociale este de a se ghida şi observa comportamentul colegilor în timpul jocului.
Învăţătorul îi poate însoţi pe elevi în locurile de joacă şi poate evidenţia comportamentul
elevilor care iniţiază activităţi, cooperează la joc, sunt înconjuraţi de prieteni.
Pentru mulţi dintre elevii cu ADHD 30 de minute la locul de joacă depăşesc capacitatea
lor de a menţine relaţii prieteneşti cu colegii. Dacă este necesar trebuie redus timpul de joacă
efectiv la 10 minute. Poate fi de ajutor ca învăţătorul să vorbească cu elevul său despre ce va
face în timpul pauzei, ce activităţi şi cu cine se va juca. Dacă este necesar, trebuie uşurat
contactul cu colegii. (Zeigler, Chris, 2000)
Cele trei componente principalele ale unei strategii de succes pentru educarea copiilor
cu ADHD sunt: intervenţii le educaţionale, comportamentale şi de acomodare la cerintele
scolare. Prin încorporarea tehnicilor specifice din aceste trei domenii in instruirea zilnică a
elevilor, profesorii vor fi în măsură să îmbunătăţească atât performanţele academice cât şi
comportamentul elevii cu ADHD. Astfel, profesorii vor crea un mediu propice de învăţare
pentru toţi elevii.
BIBLIOGRAFIE:
1.Hensby, C., (2008) – How Schools Can Hel. Accesat 25 ianuarie 2008, la adresa http://www.adders.org;
2.Lougy, A., R., Rosenthal,D.,K., (2003) - ADHD: A Survival Guide for Parents and Teachers, Hope Press,
Toronto, Canada;
3.McConnell, K., Ryser, G., Higgins, J.,(2000) - Practical Ideas that Really Work for Students with ADHD, Pro-
Ed., Austin, Texas;
273