Toleranţă – Relaţionare – Comunicare - Biblioteca Judeteana ...

Comunicare – Toleranţă – Relaţionare
Familia este un sistem complex, cu atât mai complex cu cât numără mai mulţi membri.
În acest cadru, studierea relaţiilor dintre două persoane, chiar dacă acestea sunt mamă şi copil,
nu reflectă complexitatea interacţiunilor membrilor ei. Dacă pentru nou născut se poate
susţine că intră în comunicare exclusivă numai cu părinţii şi mai ales cu mama, la vârstele mai
mari (sugar mai mare de 6 luni) se pot identifica importante interacţiuni cu tatăl sau cu fraţii
mai mari. Impactul fiecărui membru al familiei asupra copilului este altul.
Relaţia mamă-copil este influenţată negativ de interacţiunea dintre cei doi părinţi.
Comportamentul mamei se schimbă cantitativ şi calitativ în faţa alternativei copil-soţ. Între
cei trei membri ai unei familii (luând exemplul cel mai simplu) se remarcă influenţe directe
sau indirecte (deci interacţiunea în doi este modulată de prezenţa celui de al treilea, iar
influenţa acestuia se resimte chiar în absenţa lui).
Într-o familie echilibrată, eficienţa comunicării dintre membrii săi nu suferă însă grave
perturbări în condiţiile de mai sus. Insuficienta comunicare devine sesizabilă în cazul
existenţei unui bolnav psihiatric în familie sau dacă există conflicte în mesajele de comunicare
verbale sau vizuale.
Uneori se ajunge la situaţii nedorite în care membrii familiei nu mai vorbesc direct
între ei, nu se mai ascultă (principala caracteristică a unui dialog). Dialogul este înlocuit prin
monolog, care nu presupune răspuns şi nici adaptarea la reacţiile celui cu care se vorbeşte.
Familiile dezorganizate au în mod caracteristic afectat tiparul de comunicare, iar
echilibrul familiei este sever tulburat de existenţa conflictelor. Alianţele, coaliţiile dintre
membrii familiei, ca şi ostilitatea lor au un rol deosebit în direcţionarea comunicării. Se
cunosc situaţii în care din diferite motive survin neînţelegeri, reproşuri, tensiuni între soţi. În
aceste condiţii interacţiunile părinţi-copii au mult de suferit.
S-a observat însă că afectarea emoţională a copiilor este selectivă, conflictul familial
aduce suferinţa numai unuia dintre copii, cel mai vulnerabil la stres, al cărui temperament
este mai intolerant la frustrare. Nevoia de suport emoţional (nevoia de dragoste) se dovedeşte
a fi factorul cel mai însemnat pentru păstrarea sănătăţii mintale.
Nevoia de apreciere şi recunoaştere a meritelor este proprie fiecărui individ, dar fiecare
„pretinde” aceste drepturi, urmând un tipar propriu. Atât nevoile sufleteşti, cât şi
vulnerabilitatea sunt variabile de la un copil la altul, chiar din aceeaşi frăţie.
Familia poate influenţa copilul pe multiple căi, iar rezultatele disfuncţiei familiale se
situează undeva între cei doi poli opuşi: hiperprotecţie sau neglijare.
Părinţii trebuie să vegheze pentru ca copii lor să capete un ansamblu de trăsături morale
şi intelectuale necesar formării unei personalităţi superioare. Educarea lor trebuie să fie
57