Toleranţă – Relaţionare – Comunicare - Biblioteca Judeteana ...

Comunicare – Toleranţă – Relaţionare
Condiţiile desfăşurării etapelor cooperării eficiente se referă la relaţiile de bună
înţelegere între membrii echipei de lucru, la acceptarea din partea tuturor membrilor grupului
a planului de lucru în vederea atingerii ţelului comun, la adoptarea unui mod comun de
comunicare a rezultatelor şi de evaluare a soluţiei.
Învăţarea prin cooperare solicită efort intelectual şi practic atât din partea elevilor cât
şi din partea dascălului care coordonează bunul mers al activităţii. Utilizând strategia învăţării
prin cooperare, profesorul trebuie să deţină următoarele competenţe:
competenţa energizantă: are în vedere capacitatea profesorului de a-i face pe elevi să
dorească să se implice în activitate, în rezolvarea problemei date;
competenţa empatică: presupune abilitatea de a lucra cu elevii reuşind să se transpună
în situaţiile pe care aceştia le parcurg;
competenţa ludică: se referă la capacitatea dascălului de a răspunde jocului elevilor săi
prin joc, favorizând integrarea elementelor ludice în activitatea de învăţare pentru a o
face mai atractivă şi pentru a întreţine efortul intelectual şi fizic al elevilor;
competenţa organizatorică: are în vedere abilităţile cadrelor didactice de a organiza
colectivul în echipe de lucru şi de a menţine şi impune respectarea regulilor care
privesc învăţarea prin cooperare, în grup. El intervine în situaţii limită, în situaţii de
criză, aplanând conflictele şi favorizând continuarea activităţii pe direcţia dorită,
menţine legătura dintre intervenţiile participanţilor şi subiectul discuţiei, evitând
devierile;
competenţa interrelaţională: ce presupune disponibilităţi de comunicare cu elevii,
menită să dezvolte şi la aceştia abilităţile sociale necesare integrării optime în colectiv.
Strategia didactică este concepută ca un scenariu didactic complex, în care sunt
implicaţi actorii predării - învăţării, condiţiile realizării, obiectivele şi metodele vizate.
Astfel, strategia prefigurează traseul metodic cel mai potrivit, cel mai logic şi mai eficient
pentru abordarea unei situaţii concrete de predare şi învăţare. În acest fel, prin proiectare
strategică se pot preveni erorile, riscurile şi evenimentele nedorite din activitatea didactică.
Strategia nu se confundă cu metoda sau cu metodologia didactică, deoarece acestea
din urmă vizează o activitate de predare-învatare-evaluare, în timp ce strategia vizează
procesul de instruire în ansamblu şi nu o secvenţă de instruire.
Principalele componente ale strategiei didactice sunt:
sistemul formelor de organizare şi desfăşurare a activităţii educaţionale,
sistemul metodologic respectiv sistemul metodelor şi procedeelor didactice,
sistemul mijloacelor de învăţământ, respectiv a resurselor utilizate,
33