Toleranţă – Relaţionare – Comunicare - Biblioteca Judeteana ...

Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu
text. Atenţia concentrată poate fi menţinută un timp mai îndelungat datorită trezirii interesului
pentru activitate. Atenţia distributivă se dezvoltă prin solicitarea copiilor pentru a executa
unele mişcări sugerate de text, concomitent cu intonarea liniei melodice sau folosirea unor
instrumente de percuţie pentru marcarea anumitor timpi accentuaţi sau neaccentuaţi.
În general memoria deficientului mintal are funcţie de compensare, suplinind
insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare, capacitatea de reţinere este relativ
mare, bazată pe memorare mecanică, lipsită de supleţe, de utilizare a datelor în situaţii noi,
este infidelă şi de scurtă durată. Dar prin meloterapie, memoria se dezvoltă prin reflectarea
experienţei anterioare, prin fixare, păstrare, recunoaştere şi reproducere a materialului sonor, a
textului, a ideilor, a stărilor afective sau a mişcărilor asimilate. Prin învăţarea jocurilor
muzicale-exerciţiu, de exemplu, se păstrează, se recunosc şi se reproduc deprinderi legate de
timbru, tărie, durată şi înălţime a sunetelor, iar prin jocurile muzicale propriu-zise şi cântece
se formează şi dezvoltă memoria logică. Memoria muzicală se dezvoltă şi prin consolidarea
deprinderilor de recunoaştere a diferitelor jocuri şi cântece din repertoriul învăţat, numai după
linia lor melodică sau ritmică.
Gândirea reprezintă cel mai scăzut ritm de dezvoltare dintre toate procesele psihice la
deficientul intelectual: ea este concretă, situativă, bazată pe clişee verbale, pe imitarea
mecanică a acţiunilor şi limbajului celor din jur, şablonism, stereotipie, inerţie, slabă
capacitate de discernământ, incapacitate de sintetizare, structurare, analiză, abstractizare,
raţionamente incomplete. Meloterapia are menirea de a realiza la copii performanţe ale
gândirii, cum sunt: supleţea, independenţa, creativitatea. Prin cântec, ei îşi formează
capacitatea de a analiza şi diferenţia din ce în ce mai exact sunetele muzicale, structurile
ritmico-melodice, participând activ şi conştient la interpretarea lor.
Deficientul mintal deţine un vocabular sărac, exprimare greoaie, care nu respectă
regulile sintaxei gramaticale, predomină caracterul descriptiv, situativ, foloseşte cuvintele
izolate, apare slaba înţelegere a vorbirii celor din jur. Dezvoltarea limbajului prin meloterapie
se realizează sub aspectul pronunţiei corecte a textului cântecelor, a activizării şi îmbogăţirii
fondului lexical de cuvinte. Redarea unui cântec presupune suprapunerea sunetelor muzicale
cu silabele din text. Sincronizarea se obţine prin realizarea exerciţiilor de tipul: reglarea
echilibrului dintre inspir şi expir şi consolidarea unei vorbiri în expir; dezvoltarea auzului
fonetic şi muzical, prin emisii de vocale şi silabe prezentate în diferite combinaţii sub formă
de joc, pronunţate în expir, executate prin îmbinarea armonioasă a sunetelor muzicale în sens
ascendent/descendent, respectând treptele scării muzicale, coordonarea dintre respiraţie-
pronunţie-mişcare.
88