Toleranţă – Relaţionare – Comunicare - Biblioteca Judeteana ...

Toleranţă – Relaţionare – Comunicare
mişcările sale, individul îşi dezvăluie personalitatea şi influenţele pe care societatea le-a avut
asupra sa. Astfel, este posibil ca un grup de dansatori, chiar dacă execută aceeaşi coregrafie,
să fie influenţaţi de stările lor sufleteşti, care îşi vor lăsa amprenta asupra dansului.
În plus, un element care intervine în transmiterea mesajelor prin dans îl reprezintă
vestimentaţia. Aceasta poate ajuta publicul să înţeleagă mai uşor mesajul pe care vrea să-l
transmită dansatorul, completând în acest sens informaţia.
Comunicarea prin dans reprezintă legătura dintre desfăşurarea unei succesiuni de
acţiuni fizice, expresive, şi modul în care publicul, înţelegând mesajul artistic, va putea să
retrăiască, în mod afectiv şi imaginativ, viaţa sufletesacă a personajului (dansator). Dansatorul
va transmite publicului stările, trăirile şi emoţiile sale prin intermediul mimicii, gesturilor,
expresivităţii, dar şi a posturii sale.
Oamenii nu sunt singurele fiinţe care comunică prin intermediul dansului. Există o
mulţime de alte fiinţe care se folosesc de dans pentru a comunica. Spre exemplu, dansul
albinelor este o modalitate de a transmite informaţii referitoare la distanţa faţă de sursa de
hrană, cantitatea şi chiar calitatea ei, iar dansul cocorilor este un dans de împerechere.
Mulţi oameni se întreabă cum pot dansa copii deficienţi de auz dacă nu aud muzica. În
fapt, aceştia îşi folosesc trupul lor pentru a comunica la fel cum fac şi dansatorii auzitori;
deficientul de auz poate dansa cel puţin la fel de bine şi expresiv ca şi cel auzitor... şi poate
chiar mai mult... Dansul copiilor implică mai mult decât explorarea diferitelor modalităţi de a
realiza o anumită figură de dans sau învăţarea unor serii de paşi pe muzică... este un mod de a
realiza un raţionament prin care aceştia să-şi folosească trupul ca un instrument al exprimării
şi comunicării. Datorită nedezvoltării limbajului verbal, din necesitatea de a comunica cu cei
din jur, deficienţii de auz se vor folosi de alte mijloace de comunicare, în special de gesturi,
de mimică şi care, cu timpul, se vor organiza într-un sistem semiotic cu o anumită
specificitate operaţională.
Deficienţa de auz nu restrânge numai registrul auditiv al copilului, ci mai ales
interrelaţionarea socială timpurie care stă la baza procesului de comunicare.
În terapia prin dans, terapeutul comunică cu elevii deficienţi de auz prin ceea ce
numim “limbajul trupului” adică prin modul de comunicare pe care noi îl avem în comun.
Când înveţi un dans cu copii auzitori, este posibil adesea să creezi o imagine cu multe cuvinte,
sau să obţii calitatea dansului dorit prin modificarea volumului şi a tonului vocii etc. Acţiunea
cântecelor, poeziile pentru copii pot fi folosite în cazul copiilor auzitori, însă aceste modalităţi
nu sunt uşor de folosit atunci când e vorba despre copii cu deficienţe auditive. Pe lângă
acestea, simple comenzi ca “încă o dată”, “stop”, “acum”, sunt împărtăşite în mod constant şi
163