REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

EXAMINAREA FIZICO-CHIMICĂ A DIFERITELOR
URME ÎN CAZURI
DE FURTURI SAU SPARGERI
cms. chimist Georgeta ANDREESCU
sinsp. fizician Violeta CIOFU
I.G.P.R. – Institutul de Criminalistică
Serviciul Expertize Fizico-Chimice
ABSTRACT
This work shows a few theoretic facts about traces and microtraces generaly, and especially about the
types of traces met in any kind of burglary and robbery cases. An approach of these cases with analytical
equipments like Micro - X- Ray Fluorescence Spectrometer and Scanning Electron Microscope can lead to
certain and pertinent conclusions for the circumstances in which this kind of facts were committed. A few
cases from the Forensic Institute's casework are presented here.
În ultimii ani, în care explozia tehnică-ştiinţifică a atins un stadiu fără precedent, necesitatea apelării la
cunoştinţele unor experţi în domeniul chimiei judiciare pentru examinarea cu mijloace moderne a urmelor şi a
celorlalte mijloace materiale de probă a devenit o necesitate fără de care este greu de conceput că s-ar putea ajunge la
adevăr. De aceea, asistăm în această perioadă la o dezvoltare şi diversificare a expertizei criminalistice care vine să
lărgească cu mult sfera mijloacelor şi metodelor clasice de analiză.
Studiul urmelor are un rol important în ştiinţa şi practica cercetării criminalistice, sub toate aspectele
posibile, începând de la procesul de formare, aspectul sub care se prezintă, continuând cu metodele şi mijloacele
tehnice de căutare, fixare, ridicare de la locul faptei şi terminând cu examinarea lor în condiţii de laborator şi cu
concluziile expertului criminalist.
În prezent, ştiinţa şi practica cercetării criminalistice dispune de variate posibilităţi de descoperire şi
valorificare a urmelor create la faţa locului în procesul săvârşirii infracţiunii, de aceea considerăm că definirea urmei
în sens larg şi în sens restrâns nu prezintă o temeinică justificare. Astfel se impune o definiţie care să cuprindă toate
modificările produse la locul faptei.
Aşadar, sub aspect criminalistic, se poate considera că prin urmă se înţelege orice modificare produsă la
locul faptei, ca rezultat material al activităţii persoanelor implicate în comiterea acesteia şi este utilă cercetării
criminalistice.
Urmele se clasifică în trei mari categorii:
- urme de reproducere a construcţiei exterioare a obiectelor;
- urme care constau în obiecte sau felurite substanţe;
- urme produse prin incendii sau explozii.
Descoperirea, ridicarea şi conservarea microurmelor reprezintă o problemă deosebit de importantă în
cercetarea criminalistică. Acestea, dacă nu sunt corect relevate, ridicate şi ambalate nu pot fi utilizate de expertul ce
beneficiază de metodele cele mai moderne pentru cercetarea lor.
În funcţie de mecanismul producerii microurmelor, se clasifică astfel:
a) particule secundare ale unor urme;
b) microfragment din obiectul iniţial;
c) microurme naturale.
Cuvântul ,, micro” provine de la cuvântul din limba greacă ,, MIKROS " şi are două semnificaţii: ,,micro” poate
însemna ceva mic, foarte mic sau mărunt, iar în a doua accepţiune ,,micro” semnifică a 10 -6 –a parte a unei unităţi de
bază. Astfel, microurmele pot fi definite ca fiind urme mici sau foarte mici, părţi integrante a urmelor existente, cu
toate caracteristicile lor importante, deosebindu-se doar prin mărimea lor.
Microurmele sunt acele caracteristici mecanice invizibile sau slab vizibile cu ochiul liber, dar care pot fi
cercetate numai prin folosirea metodelor microanalitice.
În funcţie de modalitatea de transmitere, întâlnim două categorii de microurme: