REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

Conduitele dezirabile şi legitime includ: moravurile, uzanţele, cutumele, obiceiurile, dar şi arta, etica, idealul personal şi
anumite gesturi (flatarea, oprobiul etc.). Jean Carbonnier considera controlul social ca „o formă îndulcită a constrângerii”. 56
Emil Durkheim analizează comportamentul indivizilor prin faptul că acesta nu se datorează voinţelor individuale ale
indivizilor, ci mai ales presiunii sociale ca expresie a „conştiinţei colective”, caracterizată, la rândul ei, de „ansamblul de
credinţe şi sentimente comune majorităţii membrilor societăţii”. 57
Comportamentul colectiv este exprimat prin organizaţii şi practici sociale, prin simboluri, valori şi idealuri colective
prin care se exprimă asupra individului presiuni şi constrângeri, iar conştiinţa colectivă funcţionează ca o formă fundamentală
de control social al comportamentelor individuale şi asigură manifestarea întregii vieţi sociale şi ordinea ei.
Controlul social vizează procesele de socializare şi integrare morală. Prin intermediul acestora, individul devine
conştient de rolurile şi poziţiile sociale pe care trebuie să şi le îndeplinească, de principiile de organizare ale societăţii.
Ordinea este constituită din modele de acţiune, norme, reguli, îndatoriri, conduite. Nicio persoană nu este capabilă să se
conformeze pe deplin exigenţelor normative impuse de o societate. Societatea utilizează un ansamblu de instituţii, reguli,
norme, mijloace de influenţare care au rolul de a face să fie respectate, iar modelele să fie recunoscute şi indivizii să aibă o
conduită potrivit statusurilor şi rolurilor fiecăruia. Controlul social permite racordarea conştiinţei individuale la conştiinţa
colectivă.
„În funcţie de caracterul permisiv sau, dimpotrivă, prohibitiv al mijloacelor utilizate, controlul social poate fi pozitiv sau
negativ. ”58 Controlul social pozitiv presupune cunoaşterea şi înţelegerea de către indivizi a valorilor, normelor şi regulilor de
convieţuire socială. Motivaţia de a le respecta prin convingere se poate realiza prin sugestii, aprobări, recompense şi forme de
stimulare cu caracter moral şi material, mergând până la aprobarea şi recunoaşterea socială a acţiunilor şi comportamentelor
dezirabile.
Controlul social negativ se bazează, pe temerile individului că va fi sancţionat în cazul nerespectării sau încălcării
normelor şi regulilor sociale. Această formă a controlului social include constrângeri, interdicţii de orice natură juridică,
morală, culturală, religioasă, administrativă; această formă de control social constând în dezaprobarea şi respingerea
comportamentelor idezirabile pentru societate se manifestă prin: ironizare, ridiculizare, izolare, marginalizare, exilare etc.
Controlul social poate fi organizat sau formal, în funcţie de instanţele de la care emană. Controlul organizat poate fi
exercitat de societate în ansamblul ei prin intermediul unor organisme şi organizaţii specializate, statale sau sociale, iar cel
neorganizat este exercitat de grupuri de apartenenţă.
Controlul formal este realizat prin legi şi prescripţii de natură juridică, morală, administrativă, iar cel informal este
realizat de obiceiuri şi tradiţii. Factorii de la care emană controlul social pot fi instituţionalizaţi, reprezentaţi de forţa coercitivă
a statului, sau neinstituţionalizaţi, reprezentaţi de anumite grupuri de indivizi.
Mijloacele de control social constă în instrumente de presiune, persuasiune, organizate, neorganizate, implicite şi
explicite, directe şi indirecte etc. În mod paradoxal, controlul social, exercitat prin acţiunile agenţilor specializaţi în scopul de a
elimina criminalitatea, creează indirect facilităţi de comportament deviant şi criminal.
„O primă facilitate o reprezintă statisticile oficiale, întocmite de agenţii de control social, privind actele de devianţă şi
crimă produse de societate”. 59 Aceştia fac o selecţie discriminatorie a diverselor cazuri înregistrate de crime şi criminali, în
funcţie de clasa, rasa, etnia, statusul ocupaţional sau marital al persoanei învinuite şi cercetate.
O altă facilitate constă în excesul de zel pe care agenţii de control social îl manifestă în „zonele defavorizate” sau
cartierele „rău famate” prin organizarea de razii, pentru a-şi dovedi eficacitatea în stoparea crimei.
În sfârşit, de multe ori agenţii de control social, fără a avea probe materiale serioase, aplică anumite „etichete”
persoanelor bănuite că au comis anumite acte criminale putând genera astfel acte criminale.
Diversele sisteme penale şi sociale de sancţionare, tratament şi resocializare a delincvenţilor se fundamentează pe
anumite concepte filozofice, morale, politice, religioase având ca finalitate realizarea protecţiei şi apărării sociale a societăţii,
prevenirea comiterii de noi delicte şi crime, reintegrarea şi reabilitarea morală şi socială a persoanelor condamnate la diverse
pedepse.
Deşi aceste sisteme includ o gamă largă de sancţiuni şi pedepse, ele trebuie să fie cât mai mult individualizate, astfel
încât alegerea cât şi aplicarea lor să conducă la reducerea riscului reiterării unor noi fapte antisociale de către tineri şi la
reabilitarea normală după executarea pedepsei, oferind totodată o protecţie adecvată şi pentru societate.
Studiu de caz
56 Jean Carbonier, Sociologie juridică, Editura A. Colin, Paris, p. 99
57 Emile Durkheim, Diviziunea socială a muncii, Editura Alcan, Paris,1893, p. 112
58 Dan Banciu, Crima şi criminalitatea; repere şi abordări juris-sociologice, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 57
59 Sorin M.Rădulescu, Homo sociologicus, Ed. cit. Bucureşti, p. 277-279.