REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

- microfibre textile găsite pe autovehiculul suspect, care au fost detaşate din materialul textil al obiectului de
îmbrăcăminte al victimei, în timpul accidentului;
- diverse fragmente de metal, plastic sau sticlă găsite la faţa locului care pot proveni din părţile componente
ale autoturismului (caroserie, geam, bară de protecţie, piese de ornament, filamente faruri etc.);
- urme de ulei mineral, asfalt, sol etc. identificate pe obiectele de îmbrăcăminte ale victimei, pe roţile sau
caroseria autovehiculului bănuit, sau prelevate de la faţa locului etc.
Toate aceste tpuri de probe descoperite la locul faptei, pe carosabil, pe autovehicule sau pe obiectele de
îmbrăcăminte ale victmelor reprezintă probe relevante, care prin gama de informaţii oferite consttuie “amprenta”
de la care începe drumul spre afarea adevărului.
Vopseaua este un material colorat întrebuinţat pentru acoperirea suprafeţelor de diferite tpuri – lemn,
tablă, stclă etc.
Vopseaua este un amestec alcătuit din liant, pigment, umplutură, aditiv şi solvent. Dintre aceştia,
componenţii de bază sunt: liantul, pigmentul şi solventul.
Liantul este partea nevolatilă, al cărui rol este de a asigura forţele care menţin ceilalţi componenţi într-un tot
unitar, adică forţele de coeziune care asigură în acelaşi timp aderenţa peliculei de substrat sau forţele de adeziune.
Pigmentul este o pulbere fină, insolubilă, al cărui rol este de a da filmului culoarea dorită şi proprietăţile de
acoperire şi poate fi organic şi/sau anorganic. El are o influenţă considerabilă asupra consistenţei vopselei şi implicit
asupra funcţiilor de aplicare. Pigmenţii sunt în acelaşi timp importanţi pentru rezistenţa peliculei la atacul extern,
influenţând parţial proprietăţile de duritate, rezistenţa la abraziune şi coroziune şi la intemperii. Termenul de pigment
include şi materialul de umplutură.
Solventul este un lichid volatil al cărui rol este de a dizolva lianţii, care la temperatura normală sunt solizi
sau semisolizi, lucru valabil în cazul majorităţii răşinilor naturale sau de sinteză.
În afară de aceşti trei componenţi, vopselele mai conţin aditivi de diverse tipuri, adică substanţe adăugate în
cantităţi mici pentru a le îmbunătăţi proprietăţile, precum: plastifianţi, sicativi, inhibitori ai coroziunii, catalizatori,
absorbanţi de UV, agenţi de umectare, agenţi de întindere, emulsificatori sau stabilizatori.
Caracteristicile deosebit de importante în descrierea probelor de vopsea sunt aspectul, culoarea, stratificarea
- numărul, grosimea şi succesiunea straturilor, compoziţia chimică a straturilor, a pigmentului şi liantului.
În general se folosesc tehnici combinate, care asigură analiza şi compararea atât a lianţilor, cât şi a
pigmenţilor, mai ales în cazul în care probele nu au o structură multistrat complexă. În funcţie de caracteristicile
probelor poate fi aleasă o gamă variată de tehnici, care asigură informaţii utile pentru evaluarea corectă a acestora.
Fibra textlă reprezintă unitatea cea mai mică dintr-un material textl (obiecte de îmbrăcăminte, huse etc.).
Mai multe fbre textle toarse (răsucite) alcătuiesc frul textl. Prin tricotarea sau ţeserea frelor se obţin materialele
textle.
Materialele textle, frele şi fbrele pot avea caracteristci individuale şi generale. Proprietăţi cum ar f
natura, tpul, culoarea, numărul frelor şi fbrelor, direcţia de rotre a frelor (torsionarea), diametru sunt importante
pentru caracterizarea probei. Un fragment de material textl, fr sau fbră poate f potrivit fzic cu un alt fragment
textl, fr sau fbră, sugerând o sursă comună.
Când o fbră este găsită în relaţie cu victma, autovehiculul suspect sau scena accidentului, ea are un
potenţial probatoriu deosebit. Când un nasture de la un anumit obiect vestmentar este rupt, în general de acesta
rămâne ataşată şi aţa utlizată la cusut, dar şi material textl; în acest caz, comparaţia cu obiectul de îmbrăcăminte
(sau porţiuni din acesta) conduce la formularea unei concluzii mai precise.
Sticla este definită ca un produs anorganic de fuziune care a fost răcit într-o formă rigidă fără cristalizare.
Din punct de vedere al structurii, culorii şi compoziţiei elementare, sticla este foarte variată.
Proprietăţile fizice ale urmelor de sticlă, sub formă de cioburi, aşchii sau pudră/praf de sticlă, furnizează
informaţii folositoare şi pot avea un rol important în investigarea accidentelor de circulaţie. Chiar şi fragmentele cele
mai mici de sticlă (particule de aproximativ 1 mm) pot fi utilizate pentru comparaţii, prin realizarea unor teste fizice de
tipul determinării indicelui de refracţie, precum şi pentru determinarea tipului de sticlă (de la geamurile laterale ale unui
autoturism, sticlă de parbriz).