REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

- prin substituirea hidrogenului din poziţia 1 sau 3 cu un radical metil creşte acţiunea hipnotică şi scade
durata de acţiune;
- substituirea atomului de oxigen din poziţia 2 cu un atom de sulf imprimă proprietăţi anestezice şi acţiune
de scurtă durată.
După durata lor de acţiune, barbituricele se grupează în 4 categorii:
- cu acţiune lentă (6 - 9 ore): barbital (Veronal), fenobarbital (Luminal);
- cu acţiune medie (3 - 6 ore): amobarbital (Amital, Dormital);
- cu acţiune scurtă (până la 3 ore): ciclobarbital (Phanodorm);
- cu acţiune foarte scurtă (anestezice): tiopental (Pentothal).
Efectul farmacodinamic principal la barbituricelor este reprezentat de acţiunea lor depresivă asupra
SNC, cu deosebire la nivelul cortexului cerebral şi al substanţei reticulate.
Din punct de vedere farmacodinamic următoarele acţiuni prezintă importanţă clinică: hipnotică (provocarea
unui somn profund); sedativă (se produce la doze mici); anticonvulsivantă (prezentată de unii barbiturici în doze
subhipnotice şi care stă la baza folosirii acestora în epilepsie); anestezică.
Acţiunea toxică variază de la un tip de barbituric la altul; cei mai activi sunt şi cei mai toxici. Barbituricele cu durată
scurtă de acţiune sunt mai toxici decât cei cu durată de acţiune lungă. Datorită capacităţii lor foarte mici de a produce
depresia fatală a SNC, benzodiazepinele au înlocuit în mare parte barbituricele ca agenţi sedativ-hipnotici.
În doze normale, barbituricele induc somnul şi relaxarea, produc diminuarea anxietăţii, induc pierderea
inhibiţiilor şi creşterea încrederii în sine, încetinirea respiraţiei, scăderea presiunii sângelui şi a pulsului. Somnul
indus de barbiturice seamănă cu cel fiziologic, atât subiectiv, cât şi electroencefalografic.
În doze masive, deprimă metabolismul oxidativ la nivelul mitocondriilor, ce se traduce prin alterarea stării
de conştienţă, depresiunea centrilor respiratori şi vasomotori. Aceste alterări sunt reversibile. De asemenea, au ca
efecte secundare reacţii emoţionale neprăvăzute, confuzie mentală, afectarea raţionamentului, schimbări de atitudine.
Efectele mentale ale barbituricelor depind de doza luată. În general, o persoană adoarme imediat după
administrarea dozei prescrise înainte de culcare, dar barbituricile ramân în organism pentru o perioadă mai lungă de
timp, iar efectele lor sedative pot să dureze şi după inducerea somnului. Conducerea unui autovehicul precum şi alte
activităţi care necesită coordonarea musculară pot fi afectate şi la o zi după administrarea unei singure doze. Ele pot
influenţa abilitatea conducătorilor auto de a gândi raţional, diminuând discernământul. Alcoolul potenţează acţiunea
barbituricelor; ingerat concomitent cu ele poate conduce la comă.
Antihistaminicele sunt în general prescrise pentru tratarea alergiilor. Ele blochează complet sau în parte
acţiunile histaminei, substanţă eliberată în inflamaţii şi reacţii alergice. Histamina acţionează asupra a două tipuri de
receptori histaminergici (H1 şi H2). Corespunzător celor două tipuri de receptori histaminergici există două tipuri de
antihistamine H1 şi H2. Antihistaminele H1 se folosesc în tratamentul afecţiunilor alergice, şi sunt clasificate din punct
de vedere cronologic în:
1. Antihistaminice de generaţia I - au efecte sedative şi pot influenţa capacităţile cognitive, psihice şi locomotorii.
Aceste efecte rezultă din influenţa pe care o au asupra funcţiilor nervoase centrale. Ele pot fi clasificate în funcţie de
structura chimică în: etilendiamine, etanol amine, alchilamine, imidazoline, fenotiazine, piperazine şi piperidine.
2. Antihistaminice de generaţia II - acţionează asupra receptorilor periferici, nu trec prin bariera hematoencefalică şi
nu prezintă efecte de sedare.
Somnolenţa, senzaţia de oboseală, potenţarea efectul deprimant central al băuturilor alcoolice şi al
medicamentelor tranchilizante apar ca reacţii adverse în cazul anthistaminelor din prima generaţie. Rareori, la
anumite persoane, anthistaminicele provoacă nelinişte, nervozitate, insomnie, tremor.
Studiile experimentale existente arată că această clasă de medicamente consttuie rareori cauza producerii
unor accidente de circulaţie.
Antdepresivele sunt prescrise pentru a trata depresiile, fobiile, tulburările obsesive - compulsive. Ele pot
f clasifcate în antdepresive triciclice, inhibitori ai monoaminoxidazei, (I.M.A.O) şi inhibitori selectvi ai recaptării
serotoninei (SSRI) şi ai noradrenalinei (NRI). Antdepresivele nu determină dependenţă. Efectele lor terapeutce se
instalează în tmp scurt, dar pot f resimţite şi după o periodă mai lungă de tmp (10 zile) de la ingerarea unor doze
normale. Deşi anumite studii afrmă că antdepresivele pot afecta performanţele în cazul persoanelor sănătoase,