REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

fi cu atât mai lungă cu cât viteza este mai
mare.
- modul în care s-a produs
accidentul, manevrele efectuate de
conducătorul auto în scopul evitării
accidentului, tot în funcţie de urmele de
frânare şi/sau derapare, în cazul în care
acestea sunt întrerupte, fiind necesară
măsurarea fiecarui segment din urmă şi a
fiecărei întreruperi, în ordinea în care
acestea se succed.
Pentru a determina exact lungimea urmelor de frânare, este necesar să fie corect diferenţiate de alte categorii de
urme create de mijloacele de transport. Se va avea în vedere ca urmele de frânare se diferenţiază prin: neimprimarea clară,
uneori deloc, a profilului benzii de rulare a anvelopei (se vor face măsurători ale lăţimii acesteia); prezenţa caracteristicilor
urmelor de alunecare în lungul urmei şi nu transversal; prezenţa, la sfârşitul urmei, a unor mici ridicături de praf, noroi,
nisip, zăpadă, ori alte impurităţi antrenate de anvelopa în timpul deplasării autovehiculului cu roţile blocate; imprimarea pe
suprafaţa de rulare a particulelor fine de cauciuc, a căror culoare este în general mai închisă decât aspectul general al
drumului.
O situaţie mai deosebită este cea în care frânarea este controlată prin sistem ABS, cu care sunt dotate autoturismele
moderne. La acestea frânarea, chiar violentă, se face fără ca roţile să se blocheze şi să patineze, ceea ce face ca urma să aiba
aspect de urmă dinamică. Devine astfel mai dificil de apreciat forţa şi distanţa frânării.
Şi celelalte categorii de urme pot oferi indicii preţioase privind situaţia de fapt.
Astfel, la faţa locului se pot identifica cioburi de sticlă, provenite din spargerea farurilor ori a lanterenlor de
poziţie. Acestea pot fi supuse unei examinarii traseologice, cu ajutorul căreia se poate stabili dacă fac sau nu parte dintr-un
întreg (far, lanternă, geam, portieră). Se va putea stabili de unde provin acestea, ce tip de autovehicul este dotat cu astfel de
faruri, lanterne sau parbrize, dacă acestea au impresiuni digitale sau palmare, de alte urme conţin (vopsea, sânge, noroi,
zgarieturi).
Urmele de sol, uscat sau umed, căzute pe partea carosabilă de pe anvelope sau de pe aripile autovehicului pot
indica faptul că, în mod obişnuit, acesta circulă pe anumite categorii de drumuri ori are acces în anumite locuri de unde se
putea colecta pe roţi sau pe aripi pământ sau altă substanţă.
La faţa locului pot ramane părti din caroserie, ce trebuie ridicate, constituind indicii cu privire la culoarea
caroseriei şi a materialului din care este confecţionată.
Prin coroborarea mai multor tipuri de urme, expertiza criminalistică va putea stabili următoarele aspecte:
- poziţia autovehiculului în momentul
impactului;
- direcţia de deplasare;
- viteza de deplasare, în lipsa
urmelor de frânare, prin raportare la gradul
de avariere a autovehiculelor implicate în
accident;
- dacă pneul prezintă urme de explozie
anterioară accidentului sau concomitentă
acestuia;
- dacă degradările pneului au
survenit pe timpul rulării pe carosabil, ca
urmare a înţepăturii, tăierii, ruperii, în
contact cu obiectele dure aflate
întâmplător pe drum;
- dacă defecţiunile stabilite au la origini
vicii ascunse de fabricaţie şi care anume sunt
acestea;
- dacă au existat deficienţe de montare a
anvelopei pe jantă;
- care a fost cauza desprinderii
inelului de siguranţă al roţii, dacă explozia
anvelopei sau desumflarea acesteia a putut