REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

Alte date se desprind din analiza indiciilor oferite de locul în care au fost descoperite urmele, de modul lor de
grupare şi de dispunere, îndeosebi de modul de operare, ca şi de întreaga ambianţă a câmpului infracţional. Informaţiile
obţinute sunt de natură să servească la conturarea altor date privitoare la faptă şi la autor.
Astfel, se poate deduce, de exemplu, dacă făptuitorul era sau nu familiarizat cu încăperea în care a operat,
dacă a acţionat grăbit, nervos sau calm, dacă era începător sau experimentat.
O serie de date pot fi obţinute despre persoana făptuitorului, de pildă, după locurile în care se poate stabili cu
aproximaţie înălţimea persoanei şi constituţia sa fizică, eventual sexul şi vârsta, precum şi numărul aproximativ al
autorilor.
Interpretarea urmelor vizează şi stabilirea degetului, a regiunii mâinii şi, bineînţeles, a mâinii probabile
căreia îi aparţine urma.
Expertiza criminalistică a urmelor de mâini
Posibilităţile oferite de expertizele dactiloscopice.
Expertiza dactiloscopică reprezintă etapa finală a activităţii de clarificare a aspectelor legate de formarea
urmelor de mâini la faţa locului.
În mod evident, expertul va trage concluzii diferite în funcţie de materialul pe care organele judiciare îl
prezintă.
Astfel, dacă expertului i se prezintă numai urma (eventual obiectul purtător de urmă) ridicată de la faţa
locului, acesta are posibilitatea să stabilească, printre altele, de la ce mână provine, regiunea mâinii sau degetul care a
format-o, din ce tip sau varietate de desen face parte, în ce mod s-a format, natura substanţei de pe crestele papilare
în momentul contactului cu obiectul primitor de urmă, care este vechimea urmei şi dacă aceasta conţine suficiente
elemente de identificare.
în cazul în care expertului i se prezintă şi impresiunile digitale luate persoanei suspecte, ori cele existente în
cartoteca dactiloscopică, se poate stabili, pe baza punctelor coincidente, dacă urma şi impresiunea sunt formate de
acelaşi deget, deci de aceeaşi persoană.
Trebuie menţionat faptul că expertiza mâinii lăsate de corpul uman este deosebit de utilă în clarificarea unor
împrejurări privind săvârşirea infracţiunilor de violenţă (omor, viol, tâlhărie), cum ar fi: seul, vârsta, forţa musculară
şi talia aproximativă a autorului.
De altfel, urmele de mâini pe corpul uman pot face obiectul mai multor genuri de expertiză cum sunt, de
pildă, expertiza antropologică, de anatomie comparată, radiologică.
Efectuarea examenului dactiloscopic comparativ
Pentru stabilirea identităţii este necesar ca examenul comparativ să scoată în evidenţă un număr minim de
detalii sau puncte caracteristice, capabil să conducă la o concluzie certă de identificare. Cu toate că nu există o regulă
generală privind numărul acestor detalii, el variind pe plan mondial între 8 şi 17, la noi în ţară s-a impus în practică
aşa numita regulă a celor "12 puncte coincidente".
Atât în literatura de specialitate cât şi în practică s-a demonstrat că identitatea dactiloscopică nu trebuie să se
bazeze în exclusivitate pe determinări cantitative ci pe determinări calitative, nefiind absolut obligatorie stabilirea a 12
puncte coincidente 115 . Astfel, dacă sunt avute în vedere 8 puncte coincidente dintre care unul este o cicatrice,
probabilitatea de repetare a acestor puncte este de 1 la 37 de milioane.
Dacă se mai adaugă şi un detaliu de genul crestelor alternative, probabilitatea este de 1 la 972 de milioane.
Aşadar, regula încetăţenită în practica românească potrivit căreia pentru a se putea stabili o concluzie certă
de identitate între două urme papilare avem nevoie de 12 puncte coincidente nu este una absolută.
Din acest motiv apreciem necesar ca, în anumite situaţii, când numărul detaliilor crestelor papilare este mai
mic de 12, expertul criminalist, folosindu-se şi de mijloacele ajutătoare (analiza porilor sau a liniilor albe), să formuleze
în cuprinsul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică sau al raportului de expertiză o concluzie cel puţin de
probabilitate, dacă nu de certitudine.
115 Emilian Stancu, op.cit., p. 124.