REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

încins, cu ulei sau cu apă fierbinte nu este capabilă să distrugă amprentele. în fapt, însăşi existenţa unei cicatrice este
de natură să ofere un element preţios de identificare 96 .
Avându-se în vedere utilitatea dactiloscopiei în identificarea infractorilor încă din anul 1996 România s-a
implementat o bază de date electronică cu amprente papilare, cunoscută iniţial sub denumirea de AFIS.
Actualmente Poliţia Română foloseşte noul sistem AFIS PRINTRAK BIS (Printrak Biometric
Identification System), acesta fiind vârful de gamă în tehnologia identificării biometrice şi reprezentând ultima
versiune în examinarea dactiloscopică.
Sistemul AFIS PRINTRAK BIS, de un real ajutor organelor judiciare în vederea aflării adevărului şi a
descoperirii autorilor de fapte antisociale, oferă următoarele facilităţi:
• Asigură posibilitatea examinărilor comparative ale amprentelor degetelor şi palmelor;
• Oferă premisa informatizării evidenţei dactiloscopice decadactilare a cazierului judiciar la nivel local şi
central;
• Facilitează şi sporeşte operativitatea examinării comparative a amprentelor papilare la nivelul fiecărui
Inspectorat Judeţean de Poliţie;
• Contribuie la identificarea persoanelor, a dispăruţilor şi a cadavrelor cu identitate necunoscută;
• Diferenţiază utilizatorul pe baza unui identificator unic (ID) şi oferă conexiunea cu alte baze de date, gen
evidenţa nominală a Sistemului Naţional de Evidenţă Informatizată a Cazierului Judiciar, Sistemul Naţional
de Evidenţă Informatizată a Persoanei, INTERPOL, EURODAC;
• Relaţionează prin interfeţe cu alte tipuri de echipamente electronice de amprentare, fixe sau mobile,
amplasate inclusiv în punctele de trecere a frontierei europene de pe teritoriul României;
• Oferă posibilitatea efectuării căutării rapide pentru două degete solicitate în punctele de trecere a frontierei;
• Dinamizează timpul de răspuns al căutărilor şi oferă posibilităţi multiple de analiză şi de interpretare a
imaginilor amprentelor (analiză 3D) 97 .
Clasificarea desenului papilar
Deşi desenele papilare sunt caracterizate de forme variate, acestea au putut fi clasificate pe categorii, grupe
sau tipuri, clasificare determinată de necesitatea realizării unui sistem simplu şi eficace de înregistrare, în vederea
identificării lor ulterioare.
Primul criteriu îl reprezintă regiunea anatomică a corpului pe care o ocupă, respectiv regiunea digitală,
palmară sau plantară.
în funcţie de locul pe care-1 ocupă desenele papilare ale mâinii sunt împărţite în două regiuni: digitală şi
palmară.
Regiunea digitală, la rândul ei, este împărţită în trei zone: zona falangetei, falanginei şi falangei, despărţite
de şanţurile flexorale.
Regiunea palmară este şi ea împărţită în trei zone, respectiv zona palmară, tenară şi hipotenară.
Este de reţinut faptul că indiferent de zona în care se găsesc, desenele papilare au aceeaşi importanţă în
identificarea unei persoane.
Deşi nu există nicio diferenţă calitativă între urmele papilare, se disting desenele de pe falangete, ale căror urme rămân
cel mai fracvent la faţa locului.
Crestele papilare care alcătuiesc structura desenului falangetei formează, de regulă, trei zone: zona bazală,
centrală şi marginală.
Locul de întâlnire al celor trei zone de pe falangete poartă denumirea convenţională de DELTA.
Raportat la poziţia şi numărul deltelor deosebim desenele adeltice, monodeltice, bideltice şi polideltice.
Importanţa acestor clasificări rezidă în aceea că ajută la stabilirea genului sau grupului din care face parte
degetul unei persoane.
Ceea ce ajută cu adevărat la identificarea unui individ sunt detaliile caracteristice ale desenului papilar.
Astfel, potrivit teoriei şi practicii criminalistice dactiloscopice, au fost stabilite un număr de aproximativ 20
de detalii, dintre care amintim cu titlu exemplificativ : capăt de creastă papilară, bifurcare, contopire, fragment de
creastă papilară, intersecţie a două creste papilare sau cârlig.
96 Emilian Stancu, op.cit., p. 110
97 www.poliţiaromana.ro