REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

Prelucrarea anterioară a probei joacă un rol important în succesul analizei prin GC-MS. Probele în care
componenţii de interes sunt în urme, pot da, la analiză, picuri deosebit de largi corespunzătoare unor compuşi de
interferenţă, mascându-se astfel substanţele urmărite, fiind imposibilă din aceasta cauză obţinerea unui spectru de
masă caracteristic. De aceea este absolut necesară o preseparare a componenţilor pentru înlăturarea balasturilor (de
exemplu zaharide, lipide, alcalii etc.) şi concentrarea la maximum a substanţelor de interes.
Cele mai convenabile metode de preseparare sunt cele cromatografice (cromatografie pe coloană sau
cromatografie în strat subţire), deşi uneori metode mai puţin pretenţioase (extracţii lichid-lichid, lichid-solid, etc.) pot
fi eficiente.
Identificarea compuşilor de interes toxicologic se face prin obţinerea spectrelor de masă a ionilor pozitivi la
impact electronic şi compararea automată a acestor spectre cu spectrele de masă cuprinse în colecţiile de spectre
disponibile. Deşi foarte utilă, căutarea computerizată nu trebuie absolutizată, fiind necesară de fiecare dată
compararea de către specialist a spectrelor având cele mai mari scoruri din lista de hituri cu spectrul substanţei
necunoscute şi luarea deciziei numai după coroborarea cu rezultatele celorlalte investigaţii efectuate pe probă. În caz
contrar, există de multe ori posibilitatea unor erori.
De asemenea, trebuie să se estimeze dacă substanţele de interes rezistă la condiţiile de temperatură, de multe
ori brutale, din poarta de injecţie şi din coloana cromatografică. Sunt multe substanţe care suferă transformări la
temperaturi ridicate astfel încât numai o mică fracţiune din cantitatea injectată în coloană rămâne nemodificată,
această cantitate putând fi sub sensibilitatea metodei. Grupările polare ale substanţelor cu masă moleculară mare,
termic instabile, se protejează în aceste cazuri prin derivatizare cu silani sau anhidride acide (anhidridele acizilor
organici perfloruraţi). Derivatizarea este necesară şi în cazul unor substanţe având spectrele de masă sărace în benzi,
cu benzi plasate în zona inferioară a domeniului de masă.
În anul 2001, Laboratorul de Toxicologie din cadrul Serviciului Expertize Fizico-Chimice al Institutului de
Criminalistică din I.G.P.R. a fost implicat în identificarea cauzei unui deces. Din cercetări se presupunea că victima
consumase etilenglicol, iar în urma autopsiei s-a stabilit că aceasta fusese intoxicată cu o substanţă necunoscută.
Laboratorul a primit spre analiză mostre de sânge, ficat şi conţinut stomacal prelevate de la victimă.
Deoarece laboratorul nu este dotat pentru analize toxicologice din probe biologice, ne-am concentrat atenţia spre
analiza conţinutului stomacal.
În prealabil, au fost efectuate studii pentru a găsi o modalitate de izolare şi apoi de identificare a unor
eventuale urme de etilenglicol. Întrucât identificarea etilenglicolului prin cromatografie de gaze este foarte dificilă,
acesta nefiind un compus volatil, au fost efectuate teste cu diverşi reactivi în vederea creşterii volatilităţii
etilenglicolului. Un rezultat bun a fost obţinut prin preluarea unei picături de etilenglicol într-o cantitate minimă de
acetonitril şi tratarea acestei soluţii (derivatizarea) cu BSTFA (bis(trimetilsilil)trifluoracetamidă), la cald, timp de un
minut. Un microlitru din soluţia rezultată a fost supusă analizei prin cromatografie de gaz cuplată cu spectrometrie de
masă, utilizând o creştere lentă a temperaturii coloanei.
Prin comparaţie cu cromatograma obţinută dintr-o probă oarbă (fără etilenglicol), a fost identificată prezenţa
etilenglicolului bisilanizat la timpul de retenţie 975 secunde. Compararea spectrului de masă în biblioteca de spectre
Wiley a condus la un factor de potrivire directă de 91 % şi de potrivire inversă de 93 %.
În continuare, conţinutul stomacal a fost supus extracţiei în câteva rânduri cu acetonitril, iar extractul a fost
evaporat sub vid. Lichidul vâscos obţinut a fost analizat în infraroşu, constatându-se că este alcătuit în principal din
acizi graşi.
Un mic volum din acest reziduu a fost tratat cu BSTFA la cald. Un microlitru din soluţia rezultată a fost
analizată prin cromatografie de gaz cuplată cu spectrometrie de masă, în aceleaşi condiţii ca şi testul anterior.
Cromatogramele iono-selective având m/z=147 şi 191, specifice etilenglicolului bisilanizat, indică prezenţa acestui
compus la un timp de retenţie de 967 secunde. Compararea spectrului de masă rafinat cu biblioteca de spectre Wiley
a condus la confirmarea structurii acestuia ca fiind etilenglicol bisilanizat, cu un factor de potrivire directă de 80 % şi
potrivire inversă de 88 %. Toţi ceilalţi compuşi care apar în cromatogramele iono-selective m/z=147 şi 191 s-au
dovedit a avea spectre de masă diferite de cel al compusului vizat de analiză. În finalul cromatogramei s-au obţinut
picuri de intensitate ridicată reprezentând acizi graşi silanizaţi.
S-a putut, astfel, dovedi prezenţa etilenglicolului în conţinutul stomacal al victimei.
Cercetarea la faţa locului este, de regulă, o activitate care nu se poate repeta, „Efectuarea necorespunzătoare
a acestei activităţi, minusurile în materializarea rezultatelor obţinute nu mai pot fi înlăturate” 82 . Totuşi, în anumite
82 V. Bercheşan, C. Pletea şi Eugen I. Sandu, op. cit., pag. 30.