REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

În perspectiva evoluţiei umane, făcând un bilanţ atent şi obiectiv, se poate constata un paradox
zguduitor: în condiţiile unor forme uluitoare ale progresului uman, de la conservarea vieţii şi până la cutezanţa
de a zbura în Cosmos, fiinţa şi conştiinţa umana sunt mult mai încărcate de violenţă decât cu mii de ani în urmă.
Dar fiinţa umană, pentru care viaţa şi bucuria de a trăi sunt valori supreme, trebuie să se întrebe neâncetat: cine
poate să stăpânească acest destin al omenirii? Aceasta ar putea fi şi întrebarea Sfinxului pusă lui Oedip. Iar
dezlegarea vine din Biblie, din cuvintele Domnului către Cain: „Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci
rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu poţi să-l stăpâneşti”. În concluzie, Oedip cel
modern ar putea răspunde cu replica din opera lui George Enescu: Omul, omul este singurul stăpân al destinului
său!
Şi în acest caz ca în multe alte cazuri ca - Albert DeSalvo al cărui tată era abuziv şi violent, îşi bătea cu
regularitate soţia şi copii,-Ted Bundz care a aflat mulţi ani mai târziu că cei pe care îi considera părinţi îi erau de
fapt bunici iar cea pe care o considera soră era de fapt mama lui, - David Berkowitz a fost dat spre adopţie,
părinţii adoptivi au încercat să îi ofere totul, era un copil singuratic, se simţea diferit şi mai puţin atractiv decăt
ceilalţi colegi ai lui, uneori avea excese de violenţă faţă de ceilalţi copii fără un motiv anume, după moartea
mamei adoptive, în ciuda încercării mamei biologice de a se apropia de el, situaţia lui s-a înrăutăţit - mediul
familial, psihotraumele trăite în familie din cauza tatălui, nevoia de a evada din acel spaţiu care atunci se
manifesta prin fuga de acasă, vina sau reproşul faţă de mamă au condus la formarea unui individ cu o
personalitate, temperament şi caracter capabil de a-şi atinge scopul de a scăpa, de a evada, de a se răzbuna, de aşi
împlini idealurile prin comiterea unor crime pline de brutalitate.
Este esenţial ca întreaga societate să cunoască cauzele care conduc la apariţia unor astfel de
comportamente.
Dacă omul îşi doreşte o mai mare siguranţă în societatea din care face parte atunci ar trebui ca fiecare să se
găndescă şi să conştientizeze consecinţele faptelor sale, pornind de la o banală glumă făcută pe seama cuiva (cât
de bine cunoaştem acea persoană?), la ambianţa mediului familial pe care îl creează, la cum ne creştem şi ne
educăm copiii.
Totul face parte din viaţa pe care o trăim zi cu zi.
BIBLIOGRAFIE
1. Tudor Amza, Criminologie teoretică, Ed. Lumina Lex, 2000
2. Gh. Scripcaru, T. Ciornea, N. Ianovici, Medicină şi drept, Ed. Junimea, 1979
3. Constantin Păunescu, Agresivitatea şi condiţia umană, Ed. Tehnică, 1994
4. Ronald Kessler, F.B.I., Ed. Allfa, 2000
5. Dorothy Otnow Lewis, Vinovaţi de demenţă-Cazuri celebre de criminali psihopaţi, Ed. Allfa, 2001
6. Ziarul „Libertatea”, august 2002
7. Tudorel-Severin Butoi , Criminali în serie psohologia crimei , Ed. Phobos, 2003
8. Tudorel-Severin Butoi , Psihanaliza crimei , 1996
INTERNET
9. John Douglas, Cazurile care ne urmăresc – “The Cases that Haunt Us”
10. Steven Egger, Criminalii dintre noi – “The Criminals Among Us”
11. Harold Schechter, David Everitt, Enciclopedia criminalilor in serie de la A la Z – “The
A-Z Encyclopedia of Serial Killers”
12. Harold Schechter, Depravat – “Depraved”
13. Joel Norris, Criminali în serie – “Serial Killers”
14. Robert Ressler, Ann Burgess, John Douglas, Crima sexuală: tipare şi motive – “Sexual Homicide:
Patterns and Motives”
15. Lionel Dahmer, Povestea unui tată – “A Father’s Story”
16. Reid Meloy, Mintea psihopată: origini, dinamică şi tratament – “The Psychopathic Mind: Origins,
Dynamics and Treatment”
17. Richard Tithecott, Despre oameni şi monştri: Jeffrey Dahmer si construcţia criminalului în serie – “Of
Men and Monsters: Jeffrey Dahmer and the Construction of the Serial
Killer”
18. Elliot Leyton, Vânătoarea de oameni – “Hunting Humans”
19. Anne Rule, Străinii de lângă mine – “The Strangers Beside Me”
94