REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

Această structură oferă informaţii cu privire la sistemul de valori adoptat de tineri. Calităţile sunt eminamente sociale,
defectele sunt trăsături psihice. E uşor de înţeles că o astfel de înţelegere a propriei personalităţi favorizează apariţia unor
confuzii în interpretarea realităţii înconjurătoare, iar neîmpărtăşirea acestui sistem de către cei din jur provoacă frustrări.
Pentru exemplificare, este greu de înţeles calitatea de a fi politicos pentru o persoană care a comis un viol sau o tâlhărie.
Persoanele care sunt în contact cu subiectul nu îi vor recunoaşte niciodată această calitate. Lipsa unei calificări, abandonul
şcolar, nu va permite evaluarea unei astfel de persoane drept harnice, iar cei care recurg la furt, indiferent de motiv, nu vor fi
consideraţi niciodată buni prieteni; orice tentativă de împrietenire cu cineva se va lovi de neîncredere.
Defectele menţionate oferă informaţii cu privire la personalitatea pe care o au tinerii: timiditatea şi frica oferă imaginea
unor personalităţi melancolice, pe când irascibilitatea este caracteristică temperamentului coleric. Opusul acestor caracteristici
ar trimite la ideea că respondenţii la acest interviu admiră comportamentul coleric, dominant şi neatingerea acestui obiectiv de
către ei înşişi se traduce prin frustrare.
Tendinţa este aceea de a se prezenta dintr-un unghi care nu ia în considerare faptele antisociale pe care le-au comis. Este
foarte important ca în programul de reeducare a acestor tineri să se includă şi pregătirea echilibrului psihic, în cazul în care este
resimţită etichetarea socială şi neîncrederea din partea celorlalţi.
Centrul de Reeducare pentru Minori Găeşti vine în sprijinul tinerilor prin activităţile educaţionale complexe, asistenţă
socială şi programe de reabilitare socială şi îşi propune ca finalitate a activităţilor desfăşurate:
- formarea capacităţii de a reflecta asupra lumii, de a rezolva probleme pe baza relaţionării cunoştinţelor dobândite;
-valorizarea propriilor exemple în scopul reabilitării şi reintegrării sociale;
- dezvoltarea capacităţii de integrare activă în grupuri diferite: familie, mediu profesional, prieteni etc.
- dezvoltarea competenţelor funcţionale esenţiale pentru reuşita şcolară:
- comunicare, gândire critică, luarea deciziilor;
- formarea autonomiei personale.
În perioada ianuarie–noiembrie 2007, un număr de 45 de minori au beneficiat de informaţiile primite în cadrul
„Programului pentru externare”. La începutul programului se aplică chestionare referitoare la meseria pe care o vor alege
minorii, deoarece nivelul lor de instrucţie nu le permite prea mult.
În cadrul programului se încearcă şi stabilirea legăturii cu familiile minorilor în scopul informării şi consilierii
acestora pentru a oferi ajutor minorilor care se vor elibera.
Se expediază invitaţii de a vizita minorii de către familii, adrese prin care se solicită acordarea de acompaniament
social personalizat pentru minorii în cauză, către A.J.O.F.M. şi adrese către Serviciul de Reintegrare Socială, pentru a acorda
sprijinul necesar.
Instituţionalizarea minorilor infractori care execută o pedeapsă în penitenciar sau măsura educativă a internării într-un
centru de reeducare ridică probleme atât de natură economică cât şi socială în ceea ce priveşte resocializarea şi reintegrarea
acestora în societate. De aceea s-a simţit necesară o schimbare importantă în politicile penale şi sociale de prevenire şi
tratament a delincvenţei juvenile în societatea românească şi au fost diversificate considerabil modalităţile de prevenţie,
intervenţie şi post-intervenţie desfăşurate de instituţiile cu rol de socializare, adaptare şi control social a tinerilor. Din aceste
considerente am evidenţiat: importanţa funcţionării serviciului de probaţiune în cadrul justiţiei pentru minori în concordanţă cu
modelul legislaţiei penale existent în alte ţări cu experienţă în aplicarea măsurilor neprivative de libertate. Comunitatea trebuie
să susţină reinserţia socială a minorilor delincvenţi pentru ca aceştia să beneficieze de un tratament echitabil şi uman, iar unele
programe de asistenţă socială şi juridică au un rol foarte important în perioada adolescenţei, când aceştia sunt expuşi la un
comportament deviant.
Încercările făcute până acum, de creare a unui sistem de protecţie a copilului aflat în dificultate prin adoptare unui
Plan naţional pentru protecţia copilului, modernizarea penitenciarelor, a centrelor de reeducare, înfiinţarea unui Serviciu
Independent pentru Prevenirea Criminalităţii, a Serviciului de Probaţiune, a Agenţiei Naţionale pentru Traficul de Persoane şi a
altor asemenea organisme au reprezentat paşi importanţi în diminuarea fenomenului delincvenţei juvenile.De asemenea,
înfiinţarea şi funcţionarea unor instanţe speciale pentru cauzele pentru minorii infractori (deocamdată funcţionează
experimental) şi organizarea unei justiţii pentru delincvenţii minori, existente în alte ţări europene şi americane, reprezintă
obiective majore ce urmează a fi realizate.
Judecătorii de minori trebuie să dovedească o preocupare strict juridică în constatarea existenţei faptei penale şi a
împrejurărilor în care a fost săvârşită, cât şi o cunoaştere a personalităţii minorului şi, implicit, a capacităţii de a înţelege şi a
voi, cu ajutorul informaţiilor psihologice, soci-educaţionale şi medicale furnizate de personalul cu atribuţii de asistenţă socială.
Reglementările internaţionale cu privire la justiţia pentru minori stabilesc ca măsuri principale aplicate minorilor care au
săvârşit fapte penale măsurile în mediu deschis şi numai ca excepţie aplicarea măsurilor în mediul închis.
O categorie importantă de minori din rândul cărora ar putea să apară minori delincvenţi, fiind puşi în situaţii de a
săvârşi fapte penale, sunt minorii aflaţi în dificultate. De aceea se impun a fi luate măsurile necesare în interesul acestora
(plasamentul sau încredinţarea unui organism autorizat, serviciu public specializat sau unei familii).
O simplă enunţare a necesităţii unei acţiuni concertate din partea tuturor factorilor ar putea avea ca efect reducerea
fenomenului infracţional. Se cer din partea tuturor acestor instituţii eforturi de cunoaştere, s-ar putea afirma chiar de
individualizare a fiecărui potenţial caz, astfel încât intervenţia să se facă utilă în faza de ocrotire ori prevenţie şi nicidecum în