REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

microtraces, with technical-scientific methods especially adjusted and improved, according with the main demand of a
chemical-physical expertise, like a genuine scientific research protocol, it can be established a faithful correspondence
with the facts that already took place.
Ştiinţă în continuu progres, Criminalistica şi-a dezvoltat şi diversificat posibilităţile de exploatare a urmelor şi
microurmelor textile, în scopul aflării adevărului, utilizând mijloace tehnice noi de examinare şi analiză instrumentală.
În accepţiunea criminalistică, urma reprezintă tot ceea ce a rămas material, vizibil sau invizibil, în câmpul
infracţiunii, de la obiectele de vestimentaţie ale victimei/autorului, de la vehiculele, armele, instrumentele sau materialele
pe care le-a întrebuinţat făptuitorul, obiectele ori fragmentele de obiecte de orice natură, abandonate sau pierdute de
infractor la locul faptei, precum şi tot ce s-a putut ataşa material, de la locul infracţiunii asupra acestuia sau, în cazul
accidentelor de circulaţie, asupra autovehiculului cu care se deplasa acesta.
Probele textile ridicate de la faţa locului în diferite cauze (accidente de circulaţie, etc.) se pot prezenta ca urme
vizibile cu ochiul liber (cagule, sfori, fragmente de materiale textile, etc.) sau microurme (fibră, fibre, aglomerare de
fibre).
În acest context, examinarea fibrelor textile se bucură de o importanţă majoră în cercetarea criminalistică pe plan
mondial, deoarece acestea sunt microurme care de cele mai multe ori pot aduce contribuţii importante la documentarea
cauzelor penale (de exemplu în cazul accidentelor rutiere cu părăsirea locului faptei, când fragmente din hainele victimei
au fost găsite ataşate de vehiculul implicat).
Localizarea probelor în anumite puncte ale vehiculului şi stabilirea caracteristicilor morfologice şi fizicochimice
ale materialului textil, ale firelor şi fibrelor, poate fi o importantă sursă de informaţii.
Probele textile prelevate din anumite puncte interioare (scaune, tetiere etc.) ale autovehiculului implicat într-un
accident rutier, pot furniza informaţii referitoare la locul ocupat de persoanele aflate în interiorul acestuia.
De asemenea probele textile desprinse din obiectele vestimentare ale victimei şi rămase ataşate pe diferite părţi
exterioare ale maşinii (aripă, roată, caroserie etc.) reprezintă un element foarte important în investigaţia criminalistică.
Fibra textilă reprezintă unitatea cea mai mică dintr-un material textil (obiecte de îmbrăcăminte, huse etc.). Mai
multe fibre textile toarse (răsucite) alcătuiesc firul textil. Prin tricotarea sau ţeserea firelor se obţin materialele textile.
Fibrele textile pot fi considerate o categorie de urme care în timpul comiterii unei fapte penale pot fi transferate
de pe hainele unui suspect pe hainele victimei şi invers. Urme de această natură pot fi transferate şi de pe alte materiale,
cum ar fi obiectele de mobilier tapiţat, huse, aflate la faţa locului. Fibrele textile pot fi transferate între doi indivizi, între o
persoană şi un obiect şi între obiecte.
Factorii principali care conduc la transferul şi persistenţa fibrelor transferate sunt următorii:
- caracteristicile firelor şi fibrelor (natura, tipul, lungimea) din care este confecţionat materialul textil;
- tipul materialului textil (tricot sau ţesătură);
- natura, durata şi intensitatea contactului;
- rezistenţa la rupere a materialului textil;
- vechimea şi gradul de degradare al materialului textil.
Astfel, tipul materialului textil afectează numărul şi tipul fibrelor ce pot fi transferate în timpul contactului. De
exemplu, fragmente dintr-un material textil ţesut strâns se desprind mai greu decât fragmente dintr-un tricot împletit mai
larg.
Unele tipuri de fibre au tendinţa de a se transfera mai uşor, cum sunt de exemplu fibrele textile matisate.
De asemenea, vechimea unui material textil afectează şi ea gradul de transfer al fibrelor: textilele mai puţin
folosite, datorită abundenţei fibrelor largi şi aderente, de la suprafaţă, se desprind mai uşor, iar cele folosite un timp
îndelungat, prin tasarea firelor şi fibrelor componente se vor detaşa mai greu sau deloc. Excepţie fac fibrele textile
naturale (bumbac, lână) care în timp, îşi pierd rezistenţa la rupere, detaşându-se cu uşurinţă.
Deteriorarea materialului textil produsă în timpul contactului fizic poate creşte mult probabilitatea transferului
de fibre.
Durata şi intensitatea contactului fizic realizat la interfaţa dintre obiectele de îmbrăcăminte ale victimei şi
vehicul, au o importanţă foarte mare în procesul de transfer; contactul fizic violent, cu durată mai îndelungată creşte
numărul de fibre transferate de la victimă la autovehicul.
Existenţa unui contact fizic între două persoane sau între un obiect şi o persoană nu întotdeauna are ca rezultat
transferul de fibre. Anumite tipuri de fibre nu pot fi transferate întrucât nu au proprietăţi aderente sau suportul este
nereceptiv din acelaşi considerent.
În acest sens, spre exemplu, probabilitatea unui transfer de fibre textile nematisate, tip filament, ţesute strâns sau
împletite este extrem de mică, însă nu exclusă.