REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

Cercetarea la faţa locului a urmelor de mâini cuprinde activităţi ale organului de urmărire penală ce se
întreprind pentru descoperirea, evidenţierea urmelor latente, fixarea şi ridicarea prin metodele şi mijloacele tehnice
adecvate, precum şi pentru interpretarea lor.
Formarea urmelor de mâini
Operaţia complexă de descoperire, revelare, fixare şi ridicare a urmelor de mâini de la faţa locului se
realizează încă de la începutul cercetării, în funcţie de modul în care s-au format aceste urme.
Urma papilară, indiferent că este a degetelor, a palmei sau a întregii mâini, se formează prin contactul direct
al acesteia, fie cu o suprafaţă, fie cu un obiect oarecare. în funcţie de modul de formare, ele se pot rezuma astfel:
1. urme de mâini statice sau dinamice. Valoarea cea mai mare pentru identificarea persoanei o au,
bineînţeles, urmele de mâini statice, întrucât reuşesc să redea cu claritate desenul papilar şi detaliile sale
caracteristice.
Spre deosebire de urmele statice, urmele dinamice, prezentându-se sub forma unor mânjituri, pot servi în
cel mai bun caz la o identificare generică.
2. urme de suprafaţă sau de adâncime, în funcţie de plasticitatea suportului primitor de urmă. De exemplu,
urmele formate în chit moale, în ceară, în plastilină, în vopsea neuscată se formează în adâncime, spre deosebire de
urmele lăsate pe o suprafaţă dură, de genul sticlei, care
sunt de suprafaţă.
La rândul lor, urmele de suprafaţă se pot forma prin stratificare, datorită depunerii de substanţă aflată pe mână
(sudoare, vopsea, grăsime, sânge) pe suprafaţa atinsă, precum şi de destratificare, datorită ridicării substanţei existente
anterior pe obiect (praf, vopsea).
3. urme de mâini vizibile sau latente, întâlnite de regulă, la urmele de suprafaţă formate prin stratificare.
Urmele de mâini latente, contrar aparenţelor, sunt în majoritatea cazurilor de o calitate mai bună decât
urmele vizibile. Explicaţia constă în aceea că urmele latente se formează prin depunerea unui strat
foarte subţire de substanţă, capabilă să redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale crestelor papilare şi
chiar al porilor. In plus, întrucât nu se văd uşor cu ochiul liber, infractorul nu le observă şi astfel nu le
distruge.
Spre deosebire de urmele latente, urmele vizibile pot determina unele greutăţi în cercetare. Pe de o parte,
acestora le este caracteristic, în numeroase cazuri, un anumit grad de îmbâcsire, de acoperire a detaliilor cu substanţa
depusă (sânge, grăsime etc). Pe de altă parte, substanţa impregnată în şanţurile papilare nu numai că determină
estomparea crestelor, dar poate forma ea însăşi o urmă ce va reflecta traseele şanţurilor, nu ale crestelor, astfel încât
pe obiect apare imaginea negativă a amprentei papilare 104 . O asemenea imagine poate conduce la o concluzie falsă, de
neidentitate, în momentul examinării comparative a urmei digitale cu impresiunea luată persoanei suspecte.
În ciuda valorii relativ reduse de identificare a unor urme vizibile, ele servesc la constatarea împrejurărilor
în care a fost săvârşită infracţiunea (obiecte folosite, drumul parcurs de autor, succesiunea acţiunilor). De asemenea,
este aproape imposibil ca într-o urmă digitală vizibilă să nu existe o porţiune, un fragment exploatabil în cercetarea
de identificare, aspect uneori neglijat în practică.
Tot în cadrul urmelor vizibile vom analiza şi urmele lăsate de mănuşi. Este cunoscut faptul că din ce în ce
mai mulţi infractori utilizează mănuşile pentru camuflarea urmelor papilare. Deşi aparent acest tip de urmă nu duce
la identificarea infractorului, urmele de acest gen găsite la faţa locului nu trebuie neglijate.
Relevant din acest punct de vedere este un caz de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei întâlnit în
practica Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Chiar de la începutul cercetării locuinţei victimei s-a constatat că în timpul activităţilor infracţionale autorii au
folosit mănuşi, deoarece nu s-au găsit urme cu desene papilare. In ciuda acestui fapt, organele de urmărire penală au
descoperit, revelat, fixat şi ridicat două genuri de urme lăsate de mâini înmănuşate, produse prin destratificarea
prafului existent pe unele obiecte, din care unele cu dimensiuni mai mari, reprezentând numai conturul degetelor
sau palmelor şi altele mai mici, prezentând imprimat desenul unei ţesături.
Aceste constatări au dus iniţial la concluzia certă că la săvârşirea faptei au participat cel puţin doi făptuitori,
din care unul posibil adolescent sau bărbat, iar al doilea copil sau femeie.
104 Emilian Stancu, op.cit., p. 113