REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

fi cauza desprinderii inelului de siguranţă
sau dacă s-a circulat cu roata desumflată;
- dacă pelicula de vopsea ridicată de pe
obstacolul lovit ăn accident provine de la un
anumit autovehicul;
- dacă urma de anvelopă descoperită a fost
creată de un anumit tip de autovehicul.
Urmele create de mijloacele de transport sunt în general urme vizibile, căutarea lor este deci relativ simplă. Fixarea
şi ridicarea lor presupune descrierea amanunţită în procesul verbal, la care se adaugă aproape întreaga gamă a fotografiilor
judiciare operative (de orientare, schiţă, detaliu) şi, eventual, ridicarea prin mulaje a urmelor de adâncime. La
fotografiere, alături de fotografiile de orientare şi de fotografiile schiţă, se va acorda o mare importanţă fotografiilor de
detaliu şi măsurătorilor fotografice, interesând raportul de distanţă dintre obiectele principale, lungimea urmei de frânare,
urmele formate din resturi de obiecte, pete de combustibil, lubrifianţi, alte scurgeri.
Pentru efectuarea măsurătorilor, mai ales pentru determinarea ecartamentului şi ampatamentului, se stabileşte cu
precizie distanţa dintre centrele urmelor, iar dacă urmele sunt lăsate de roţi duble se măsoară separat distanţa dintre centrele
urmelor din interior şi apoi din exterior.
Mulajele se efectuează potrivit regulilor generale, alegându-se o porţiune din urma de adâncime de circa 30-50 cm, care
conţine cele mai clare detalii.
Pentru a valorifica urmele lăsate de mijloacele de transport la faţa locului, în afara de fixarea şi ridicarea acestora,
organul de urmărire penală va trebui să stabilească următoarele:
- lăţimea drumului, felul îmbrăcăminţii
părţii carosabile şi natura terenului din
apropierea acesteia;
- felul urmelor: de rulare (de
adâncime sau de suprafaţă), frânare,
derapare, lăţimea fiecărei urme şi distanţa
dintre ele;
- corelaţia dintre urmele lăsate de roţile
din partea din faţă şi cele din partea din spate a
autovehiculului;
- profilul benzii de rulare;
- dimensiunile ecartamentului;
- forma dimensiunile şi situaţia
particularităţilor benzii de rulare a
anvelopelor,circumferinţa acestora;
- indicii cu privire la direcţia în care se
deplasa autovehiculul.
Referitor la importanţa valorificării urmelor create de mijloacele de transport, în practica Parchetului de pe lângă
Judecătoria Buzău au fost identificate câteva cauze în care aceste urme au fost esenţiale în stabilirea situaţiei de fapt.
Într-o cauză penală a fost cercetat un accident de circulaţie produs pe DN 2(E 85), pe raza judeţului Buzău, în afara
localităţii Movila Banului, în urma căruia au decedat două persoane. Autotrenul condus de învinuit a pătruns pe contrasens
şi a lovit autoturismul în care se aflau cele doua victime. Învinuitul a susţinut că accidentul s-a produs pe sensul său de
mers, iar singurul martor ocular identificat a dat o declaraţie puţin credibilă. Situaţia de fapt a fost cu certitudine stabilită
prin analiza urmelor găsite la faţa locului, toate fiind situate pe contrasens, fără nicio excepţie. Învinuitul a fost trimis în
judecată.
În alt dosar a fost cercetat un accident de circulatie produs pe DN 2 (E 85), pe raza localităţii Gura Calnaului.
Autoutilitara condusă de învinuit a lovit victima, producându-se decesul acesteia. La accident nu au asistat martori oculari,
iar învinuitul a invocat culpa exclusivă a victimei, care i-a apărut intempestiv în faţă, traversând strada în fugă, printr-un loc
nemarcat. Susţinerile învinuitului au putut fi confirmate de urmele identificate pe autoutilitară, care prezenta avarii la
nivelul farului şi aripei din stânga, precum şi pe urmele lăsate pe corpul victimei, din analiza cărora s-a stabilit că aceasta a
fost calcată cu roata stânga pe talpa piciorului stâng. S-a dispus scoateaea învinuitului de sub urmărire penală.
De asemenea, în alta cauză, a fost cercetat un accident de circulaţie produs pe D.J. 203 K, în comuna Vadu Pasii,
fără martori oculari. Victima, care se deplasa pe bicicletă, a fost lovită cu partea frontală, de un autotren, producându-se
decesul acesteia. Învinuitul a recunoscut prezenţa sa la faţa locului, dar a susţinut că nu a existat contact între autovehicul şi
victima, care s-a dezechilibrat şi a căzut, datorită propriei culpe.