REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

femei şi copii traficaţi din România au fost raportate în Bosnia şi Herţegovina, Macedonia, Muntenegru şi Serbia (inclusiv
Kosovo). De asemenea, astfel de cazuri sunt întâlnite în ţări vest europene ca Belgia, Luxemburg şi Franţa. În afara Europei,
cazuri izolate de victime din România au fost raportate în Cambogia, Canada sau Africa de Sud.
Începând cu anul 2003, principalele destinaţii ale victimelor traficului din România sunt Spania, Italia, Franţa,
Olanda, Austria şi Grecia, cel mai mare număr de copii traficaţi şi de copii separaţi fiind returnaţi din aceste ţări. Această
schimbare în destinaţiile copiilor victime ale traficului este în strânsă legătură cu migraţia pentru muncă, dar şi cu cererea din
aceste ţări.
Traficul de persoane este una dintre infracţiunile care prezintă o cifră neagră foarte ridicată datorită unor
particularităţi:
• victimele traficului se află de cele mai multe ori într-o situaţie extrem de dificilă, sunt izolate, ţinute în sclavie şi
astfel nu au posibilitatea să informeze autorităţile şi să denunţe infractorii. Datorită acestei situaţii, inclusiv activitatea de
descoperire şi investigare este foarte dificilă;
• victimele se tem de represalii din parte traficanţilor astfel că nu au curajul, chiar dacă au posibilitatea, să-i
denunţe pe aceştia;
• în unele cazuri, în ciuda condiţiilor, ele nu se percep ca fiind victime, în general prostituatele, dar şi persoanele
forţate să lucreze în străinătate pentru o sumă derizorie sau copiii care datorită vârstei lor sunt mai uşor de manipulat şi
care nu deţin cunoştinţele necesare pentru a şti cui anume să se adreseze.
În ultimii ani România a continuat să fie o ţară de origine pentru victimele traficului de persoane, însă dimensiunea
cantitativă a fenomenului continuă tendinţa de scădere manifestată începând cu anul 2006. Tendinţa de reducere a
fenomenului traficului de persoane este marcată şi de restructurarea acestuia prin reorientarea activităţii criminale în direcţia
obţinerii de profituri din exploatarea muncii persoanelor şi, din ce în ce mai puţin, din exploatarea sexuală a victimelor. O
formă mai nouă de trafic de persoane se referă la minori şi persoane cu handicap racolate, transportate în ţările europene şi
obligate să practice cerşetoria.
În ceea ce priveşte ţările de destinaţie în care au fost exploatate victimele, pe primele locuri se situează România -
trafic intern, Italia, Spania, (pentru exploatare sexuală) şi Spania Grecia, Italia şi Cehia pentru exploatare prin muncă.
Începând cu anul 2008 se conturează faptul că România reprezintă şi o ţară de destinaţie a traficului de persoane.
Avem în vedere atât faptul că anul trecut au fost identificate primele cazuri de cetăţeni străini victime ale traficului pe teritoriul
României, dar mai ales faptul că o pondere din ce în ce mai mare de victime (mai ales femei şi în mod special fete) sunt
exploatate în interiorul graniţelor ţării.
Astfel, în anul 2008, aproximativ 1 din 4 victime din România traficate în scopuri sexuale a fost exploatată
intern, ceea ce a situat România pe primul loc ca destinaţie pentru exploatare sexuală. Mai mult decât atât, România a
reprezentat principala ţară de destinaţie pentru exploatarea minorilor români, 51% dintre victimele sub 18 ani fiind
traficaţi intern. De asemenea, atât în 2007 cât şi în 2008, unul din două cazuri de exploatare în scopuri sexuale cu victime
sub 18 ani a avut loc în România.
• Un element nou în dinamica infracţionalităţii este criminalitatea itinerantă, comisă de români, focalizată
în special, în ţările europene precum Spania, Italia, Franţa, Austria şi Germania, infracţiunile fiind cu
precădere cele de furt şi tâlhărie, dar şi infracţiuni cu violenţă, prezentate în mass media internaţională.
De asemenea, printre formele noi de criminalitate, falsificarea de carduri şi criminalitatea informatică sau
regăsit şi la cetăţenii români atât în spaţiul european cât şi în SUA şi Australia.
• De altfel, evoluţia crimei organizate în România în ultimii ani este strâns legată de dinamica
criminalităţii informatice şi de folosirea tot mai intensă a tehnologiei IT în comiterea de infracţiuni. 65
Aceste activităţi vizează obţinerea unor produse financiare, respectiv de credit şi sisteme de plată oferite de instituţii
financiar-bancare, pe care membrii acestor reţele criminogene le accesează fraudulos, producând prejudicii importante atât
unor persoane fizice, dar şi unor corporaţii sau societăţi comerciale.
O altă caracteristică se referă la caracterul transnaţional al acestor fapte, în sensul că sunt vizate victime din alte ţări,
anumite activităţi sunt derulate de pe teritoriul altor state sau sunt folosite sisteme informatice din alte state; permanenta
preocupare pentru identificarea de noi moduri de operare, de identificarea de produse ce pot fi fraudate, precum şi sisteme
informatice ce pot fi compromise; reorientarea grupărilor infracţionale către fraudarea mijloacelor de plată electronică oferite
de instituţiile financiare din România; reorientarea grupărilor infracţionale care comit fraude informatice, de la fraudele
mărunte (prejudicii mici) îndreptate împotriva persoanelor, către fraudele mari (prejudicii mari - sute de mii/milioane de euro)
împotriva companiilor.
III. Percepţia criminalităţii
65 ”Criminalitatea fără violenţă – fraudele informatice”,IGPR, 2009
!