REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

Este o activitate iniţială deoarece se efectuează de către organele de urmărire penală - respectiv de către
procuror în cazul accidentului de muncă - la începutul investigaţiilor legate de cercetarea unor infracţiuni. Este o
activitate imediată, adică o activitate ce trebuie efectuată neîntârziat.
Este o activitate, în principiu, irepetabilă, deoarece odată realizată, locul faptei suferă modificări, ceea
ce face ca aceasta să nu poată fi repetată în condiţiile în care s-ar efectua prima dată.
Caracterul iniţial derivă din faptul că în mod necesar cercetarea accidentului de muncă debutează în
mod obligatoriu cu efectuarea acestui act procedural care se constituie într-o "osatură" pe care se grevează
întreaga cercetare penală.
Caracterul iniţial şi imediat derivă din faptul că această activitate permite - în plus în cazul accidentelor
de muncă faţă de alte infracţiuni-perceperea neimplicită a locului săvârşirii faptei, a stării anumitor mijloace de
producţie, maşini, utilaje, în vederea descoperirii, ridicării, fixării examinării mijloacelor materiale de probă
precum şi pentru o expertizare - eventual, pe parcursul cercetărilor - a mijloacelor de producţie care au cauzat
accidentul de muncă. Astfel, o cunoaştere nemijlocită a stării în care se găsesc utilajele, mecanismele, maşinileunelte,
ridicarea sau eventual sigilarea acestora sau a unor părţi componente este, în unele cazuri absolut
necesară pentru derularea ulterioară a anchetei cu legătura de cauzalitate directă cu rezolvarea cauzei penale
dedusă anchetei.
De altfel şi în traducerile în limba română a unor lucrări publicate în străinătate ex.: A. Swensson, O.
Wendei:" Descoperirea infracţiunilor - metode moderne în investigarea criminală - Stockolm 1954") este
recunoscută importanţa deosebită a acestui moment procedural care se constituie într-unul din cele mai complexe
şi importante activităţi, ale cărei rezultate, condiţionează, de cele mai multe ori nu numai direcţia ci însăşi
finalitatea investigaţiilor ce se efectuează în cauza dată.
4. Sarcinile cercetării la faţa locului
Sarcinile cercetării la faţa locului în materia accidentelor de muncă sunt acele obiective ce trebuie
urmate în mod obligatoriu de către procuror cu ocazia deplasării în teren pentru efectuarea acestui act procedural.
Aceste cerinţe sunt:
a. Cunoaşterea şi investigarea directă de către organul de urmărire penală a locului în care a fost
săvârşită fapta în vederea stabilirii particularităţilor sale. Contactul direct, nemijlocit, cu ceea ce este denumit
neştiinţific "scena" sau "ambianta" locului serveşte la formarea unei imaginii exacte asupra cadrului în care a
fost comisă fapta, la determinarea poziţiei şi distanţei dintre obiectele principal,etc.
b. Descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii, mijloacelor materiale de probă.
Descoperirea urmelor, urmată de interpretarea lor imediată la faţa locului este de natură să ofere indici
puţin cu caracter general cu privire la natura faptei şi chiar persoana autorului. Aici s-ar înscrie, spunem noi
specific accidentelor de muncă ridicarea de către anchetator a fişelor individuale de protecţia muncii, bararea şi
semnarea acestora a fişelor de instructaj a protecţiei muncii pentru activitatea desfăşurată de victimă înainte de
survenirea accidentului de muncă, dacă existenţa acestora din urmă era obligatorie conform normelor specifice
de desfăşurare a unei anumite activităţi şi normelor generale de protecţie a muncii.
c. Identificarea eventualilor martori, întrucât în funcţie de condiţiile concrete ale locului şi momentele
săvârşirii faptei, se poate stabili dacă, şi în ce măsura, activitatea infractorului sau în cazul accidentelor de muncă
- a victimei putea fi percepută de cineva.
Un rol important al cercetării la faţa locului este acela ca permite elaborarea unor versiuni generale
privind fapta penală şi participanţii la săvârşirea acesteia.
5. Pregătirea în vederea efectuării cercetărilor la faţa locului:
Pentru efectuarea cercetărilor la faţa locului în cazul accidentelor de muncă din sectorul petrolier, este
necesar, mai întâi să fie sesizat organul de urmărire penală printr-unul din modurile prev. de art. 221 c.p.p.,
respectiv plângere, denunţ sau sesizare din oficiu.
La primirea sesizării, organul de urmărire penală are următoarele obligaţii;
a. identificarea persoanei care a făcut plângerea sau denunţul daca sesizarea s-a făcut pe aceeaşi cale.
b. determinarea locului, naturii, gravitaţii şi a oricărui element care să servească la formarea unei prime
imagini despre fapta petrecută.
c. dispunerea de măsuri urgente, strict necesare şi premergătoare cercetării la faţa locului (luarea
legăturii cu un lucrător de poliţie criminalist şi deplasarea de îndată la faţa locului).
Odată primită sesizarea, organul de urmărire penală este obligat să îşi verifice competenţa atât materiala
cât şi teritorială, procedând fie la efectuarea cercetării, fie la informarea organului de urmărire penală competent
să efectueze urmărirea, dar va efectua acele acte care nu suferă amânare. (art. 213 din C.p.p.)
6. Reguli tactice pentru efectuarea cercetărilor la faţa locului
a. cercetarea la faţa locului se efectuează cu maximă urgenţă iar scopul prevenirii producerii unei modificări la
locul faptei şi al dispariţiei sau degradării urmelor. Asemenea modificări pot fi determinate nu numai de acţiunea
96