REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

Spectrometria de masă a fracţiunilor separate prin cromatografie de gaze sau lichide este în prezent metoda
de elecţie pentru analizele toxicologice de substanţe stupefiante, medicamentoase, alcaloizi şi pesticide. Ne referim
în special la probele cu masă mică (câteva miligrame) conţinând două sau mai multe componente sau la extractele
realizate din probele biologice, alimente, băuturi, etc.
Spectrometria de masă, metodă analitică structurală, poate fi de cele mai multe ori unica metodă folosită
pentru identificarea unor substanţe necunoscute, despre care, prin celelalte metode de analiză (reacţii de culoare,
cromatografie în strat subţire, gazcromatografie), s-au obţinut doar informaţii aproximative.
Analiza probelor biologice, recoltate de la persoane care au făcut obiectul unor tâlhării cu mod de operare
prin folosire de substanţe tranchilizante, este esenţială pentru clarificarea acestora. Prin acest procedeu, s-a reuşit
obţinerea unor spectre de masă suficient de clare pentru a putea fi comparate cu succes în vederea identificării în
colecţiile de spectre de care dispunem (Diazepam şi Flunitrazepam).
Dacă în cazul unor substanţe care, parţial, rămân nemodificate în organism căutarea este uşurată prin
selectarea ionilor caracteristici ai acestora, în cazul substanţelor metabolizate rapid este necesară o anticipare a
cineticii de metabolizare, precum şi a naturii compuşilor de descompunere a căror concentraţie este suficientă
pentru identificarea substanţei iniţiale.
Metoda şi-a dovedit deasemenea utilitatea în stabilirea explozivului utilizat în cauze de explozii cu
dispozitive explozive improvizate. Condiţia esenţială pentru folosirea metodei este rezistenţa la temperatură a
substanţei explozive, ştiut fiind că, exceptând nitroderivaţii aromatici, celelalte substanţe explozive se descompun în
condiţiile relativ agresive din sistemul analitic (injector, coloană). În cazul unei probe de TNT, analiza GC-MS
permite identificarea explozivului în concentraţii mai mici de 1 ppm
În afara probelor toxicologice, analiza prin spectrometrie de masă a rezolvat şi o problemă insolubilă prin
alte metode : stabilirea existenţei în probele ridicate de la scena unui incendiu a substanţelor inflamabile, condiţie
necesară în multe cazuri pentru a se confirma ipoteza provocării intenţionate a incendiului.
Expertiza chimică îşi propune în aceste cazuri decelarea urmelor de substanţe ce pot proveni din amestecuri
inflamabile şi identificarea tipului de produs care a iniţiat incendiul. Metoda GC-MS permite rezolvarea acestei
sarcini în cazul multor primeri volatili, cum ar fi de exemplu produsele petroliere.
În cazurile de incendii provocate intenţionat există mai mulţi factori care sporesc dificultatea analizei
urmelor de substanţe inflamabile:
- scăderea cantităţii de primer sub limita de sensibilitate a metodei datorită temperaturilor mari dezvoltate la
scena incendiului ;
- contaminarea majoră a probelor cu substanţe folosite la stingerea incendiului ;
- interferenţe provocate de materiale care formează prin piroliză substanţe cu o compoziţie chimică
asemănătoare reziduurilor de evaporare ale lichidelor inflamabile.
În depăşirea acestor obstacole un rol deosebit îl are modul de recoltare, ambalare şi expediere a probelor
spre laboratorul unde se efectuează analiza.
Trebuie să subliniem în acest sens necesitatea recoltării unor probe din locul probabil de iniţiere al
incendiului, din zonele care au fost, prin modul de propagare al acestuia, parţial protejate de flacără sau căldură. Este
superfluă întrebarea privind existenţa unor lichide inflamabile în probe ridicate de la distanţa mare de zona de debut
a incendiului sau în probe care au fost supuse la temperaturi foarte înalte (cenuşă, metale topite, etc.). Examinarea
chimică a resturilor ridicate de la scena incendiului este în acelaşi timp facilitată la probele conţinând sol, resturi
textile din bumbac sau lână, lemn sau resturi vegetale şi îngreunată de materialele plastice ce conţin aditivi ce
interferă cu analizele ulterioare.
Spectrometria de masă reprezintă o metodă de investigaţii cu largi aplicaţii în chimie, servind la
determinarea maselor atomice şi moleculare, a compoziţiei izotopice a elementelor, stabilirea formulei moleculare şi
a structurii substanţei.
În rezolvarea tuturor acestor probleme, spectrometria de masă se bazează pe posibilitatea obţinerii ionilor, a
separării acestora in funcţie de raportul masă şi sarcină m/z, precum şi a înregistrării acestora.
Principiul spectrometriei de masă constă în bombardarea substanţei investigate cu ajutorul unui fascicul de
electroni ce are ca efect apariţia ionului molecular şi a unor fragmente ionice şi a unor radicali: