REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

Descoperirea urmelor de picioare. Datorită naturii lor - avem în vedere inevitabilitatea lor şi locul în care se
pot forma - urmele de picioare se înscriu în categoria urmelor care se caută printre primele la faţa locului.
Descoperirea presupune, cu prioritate, cercetarea suprafeţelor pe care este posibil să se calce (parchet,
linoleum, covoare, sol etc) cu atât mai mult cu cât pe suprafeţele menţionate pot fi descoperite şi alte categorii urme,
cum sunt, de exemplu, fire de păr, urme organice şi anorganice, diverse resturi de materiale şi, bineînţeles,
microurme.
La căutarea urmelor de picioare nu trebuie neglijat faptul că această activitate poate fi asociată cu căutarea
şi prelucrarea urmelor de miros de către câinele de urmărire, urmele olfactive putând suplini lipsa elementelor de
identificare din urmele propriu-zise de picioare.
Descoperirea şi revelarea urmelor piciorului gol nu diferă cu mult de cercetarea urmelor de mâini, în
alternativa formării lor ca metode latente, pe suprafeţe de genul linoleumului, parchetului, cimentului etc.
Urmele de încălţăminte, în măsura în care nu sunt vizibile, sunt ceva mai greu de descoperit, căutarea lor
făcându-se într-un mod apropiat de cel al urmelor latente de mâini şi de cele ale piciorului gol, respectiv cu ajutorul
unei raze de lumină.
Pentru urmele pe suprafeţe de genul covoarelor se folosesc dispozitive ce pot pune în evidenţă urma pe
baza electricităţii statice.
O primă măsură necesar a fi luată imediat după descoperire este aceea a conservării urmelor supuse acţiunii
unor factori de natură să le distrugă. De exemplu, în caz de ploaie, urma va fi acoperită cu un vas mai mare sau cu o
folie de polietilenă, evitându-se o deformare a acesteia. Urmele aflate în spaţii deschise trebuie protejate de acţiunea
vântului, îndeosebi dacă s-au format prin stratificare sau destratificare. De asemenea, ele trebuie protejate şi de
«valul curioşilor» ori de prezenţa prea multor persoane la faţa locului.
Având în vedere numărul caracteristicilor generale sau chiar individuale, de înaltă valoare probantă, create
de încălţăminte, poate conduce la stabilirea apartenenţei de gen sau la identificarea obiectului creator, precum şi
uşurinţa cu care acest tip de urmă poate fi distrus, considerăm că trebuie acordată o importanţă deosebită, în
identificarea urmelor de această natură, respectând cu stricteţe regulile specifice.
Amintim astfel faptul că, mai mult decât în cazul altor urme, în cazul urmelor lăsate de încălţăminte un
factor generator şi distructiv poate fi neasigurarea corespunzătoare a perimetrului infracţional, prin pătrunderea în
scena crimei şi a altor persoane.
De asemenea, o urmă de adâncime creată în timpul nopţii în sol, identificată în zorii zilei, dar care nu este
fixată şi ridicată în timp util, poate fi compromisă, alterarea acesteia fiind influenţată de factorii atmosferici 117 .
După descoperirea şi revelarea lor, este obligatorie măsurarea urmelor, inclusiv bidimensional, interesând
lungimea acestora, lăţimile în regiunea metatarsisană şi tarsiană, lăţimea călcâiului, poziţia degetelor etc, în ipoteza
urmelor piciorului gol. La urmele de încălţăminte, măsurarea vizează, pe lângă dimensiunile generale şi
particularităţile desenului tălpii şi tocului, anumite caracteristici de uzură care pot conduce cel puţin la identificări de
gen sau de grup.
Fixarea si ridicarea urmelor de picioare. în procesul - verbal de cercetare la faţa locului se procedează la o
descriere detaliată a numărului şi tipurilor de urme de picioare descoperite, a formei, a particularităţilor acestora, a
naturii suportului pe care s-au format, precum şi a elementelor cărării de urme, dacă ele există. Totodată se
menţionează modul de revelare, de fotografiere, de ridicare prin mulaj, de ambalare etc.
Fotografierea urmelor de picioare, impune, pe de o parte fixarea imaginii de ansamblu a grupului de urme, în
scopul redării elementelor mersului persoanei, iar pe de altă parte, fixarea imaginii urmei care conţine cele mai multe
şi mai clare elemente de individualizare a obiectului creator.
Frecvent, înaintea fotografierii este necesară o pregătire a urmei, îndeosebi a celor de adâncime. Pregătirea
constă, de exemplu, în scoaterea cu o pensetă a eventualelor frunze, a altor resturi materiale căzute în urmă (după
formarea ei), din scoaterea apei cu ajutorul unei pipete, al sugativei sau al vatei. Pregătirea se face cu multă atenţie,
evitându-se distrugerea detaliilor. De pildă, dacă prin ridicarea unei frunze, îngropate pe jumătate, se alterează o
parte a fundului urmei, aceasta va fi lăsată pe loc.
Ridicarea prin mulaj a urmei formate în adâncime este o etapă importantă a cercetării, care se desfăşoară imediat
după fotografierea şi, eventual, după desenarea urmei pe o coală de calc, aşezată pe o bucată de geam, deasupra
urmei.
117 Radu Teşan, Adrian Baba, Marius Guţ, Expertiza urmelor de încălţăminte, în Revista
"CRIMINALISTICA" nr. 2/2007, Asociaţia Criminaliştilor din România, p. 43.