REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

Alături de urmele de mâini, de picioare, de dinţi şi de buze, întâlnite frecvent în cercetările criminalistice,
marile majoritate a părţilor corpului uman este aptă să creeze urme, în contextul săvârşirii unei fapte penale. Dintre
acestea amintim, de exemplu, urechile, nasul, bărbia, fruntea, faţa în întregul ei, unghiile, partea exterioară a mâinii
şi chiar întregul corp.
Urmele de urechi
Sunt cele mai valoroase dintre urmele formate de alte părţi ale corpului uman. Explicaţia constă în aceea că
urechea este diferită de la o persoană la alta, atât prin forma generală a pavilionului, dimensiunea şi modul său de
dispunere, precum şi prin caracteristicile proprii fiecărui element component (lob, helix, tragus etc). Acestei unicităţi
a desenului sau formatului urechii i se mai adaugă încă o proprietate, fixitatea.
La faţa locului, urmele de urechi se întâlnesc într-o frecvenţă mai mare în comparaţie cu urmele altor părţi
ale corpului persoanei, cu excepţia urmelor de buze.
Revelarea urmelor urechilor se face prin metode specifice de dactiloscopie.
Urmele nasului
Este o categorie de urme ce se întâlneşte mai mult în conţinutul unor urme de adâncime ale întregii feţe. Cu
toate particularităţile anatomice ale nasului, şi el diferit de la o persoană la alta, nu se pot realiza decât identificări
generice, datorită deformării fireşti ivite în momentul contactului cu suprafaţa primitoare de urmă.
Urmele frunţii
Spre deosebire de urmele nasului, urmele frunţii pot prezenta o utilitate mai mare în identificare mulţumită
plasticităţii reduse a zonei frontale. Pe lângă caracteristicile frunţii şi mai ales ale ridurilor, trebuie ţinut seama că ele
se pot forma în condiţii bune pe suprafeţe de genul lemnului prelucrat, al cimentului ori linoleumului, datorită
faptului că fruntea este una dintre zonele corpului cu cea mai abundentă transpiraţie. Or, substanţele din compoziţia
sudorii, în special grăsimile şi proteinele, contribuie la formarea unor urme latente, valoroase pentru identificare.
Revelarea şi fixarea lor se face în condiţii similare urmelor de mâini.
Urmele de unghii
Sunt întâlnite frecvent pe corpul persoanelor, sub formă de zgârieturi, în infracţiunile săvârşite cu violenţă,
fiind destul de greu de valorificat sub raportul identificării persoanei, cu excepţia anumitor determinări generice.
Desigur, nu avem în vedere aici alte tipuri de urme pe care le poate conţine "depozitul subunghial" al agresorului ori
victimei, alcătuit din celule epiteliale, fire de păr, sânge etc. Aparţinând persoanei zgâriate, acestea făcând obiectul
expertizelor biocriminalistice.
Precizăm că urmele de unghii - mai exact ale suprafeţei acestora pot conduce la identificarea persoanei, în
ipoteza formării în adâncime, într-o suprafaţă cu calităţi plastice bune, cum ar fi argila, chitul sau vopseaua.
Explicaţia constă în aceea că pe suprafaţa unghiilor există o serie de striaţii longitudinale, caracteristice fiecărei
persoane prin formă, poziţie, dimensiune. Este un aspect de luat în seamă cu atât mai mult cu cât aceste striaţii se
definesc prin fixitate, unicitate şi inalterabilitate.
Interpretarea la faţa locului a urmelor corpului uman.Urmele corpului uman pot furniza date referitoare la
cele petrecute în momentul săvârşirii infracţiunii, la raportul dintre victimă şi agresor, la modul în care a acţionat
autorul, la numărul de persoane etc. Este vorba în special de de interpretarea lor în condiţiile cercetării locului faptei.
Coroborarea datelor la care ne-am referit cu cele deduse din investigaţia altor categorii de urme este de natură să
aducă clarificări importante privitoare la multe dintre împrejurările cauzei.
Expertiza criminalistică a urmelor lăsate de corpul uman. Examinarea tehnică criminalistică a urmelor
formate de diverse părţi ale corpului uman, este în măsură să ofere unele informaţii referitoare la modul de formare
şi la vechimea urmei, la eventualele caracteristici capabile să individualizeze persoana sau grupul de persoane
presupuse a fi creat urma. Totodată, este posibilă stabilirea înălţimii persoanei şi, cu destulă aproximaţie, a sexului,
vârstei şi a constituţiei corporale.
Examenul comparativ dintre urmele descoperite şi modelele de comparaţie, îndeosebi în cazul urmelor de
ureche şi, într-o anumită măsură, a urmelor ridurilor de pe frunte, poate servi la identificarea persoanei, în rest