REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

cercetare în vederea stabilirii cauzelor şi împrejurărilor producerii, precum şi a răspunderii ce incumbă persoanele
care au participat la comiterea lor.
În conformitate cu prevederile legale este supus înregistrării ca accident de circulaţie rutieră evenimentul
care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii :
s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice (bulevard, stradă, alee, intrare, cale, splai etc.) ori
şi-a avut originea într-un asemenea loc, ca urmare a nerespectării unei reguli de circulaţie;
a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau mai multor persoane ori cel puţin un vehicul a fost
avariat sau au rezultat alte pagube materiale;
în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare.
În cazul accidentelor petrecute pe drumuri închise circulaţiei rutiere sau drumuri aflate pe proprietăţi
private, se aplică regulile stabilite de administratorul proprietăţii. Dacă nu există reguli atunci se pot aplica cele
privind circulaţia pe drumurile publice, coroborat cu prevederile codurilor civil şi penal.
Raportate la urmările socialmente periculoase, accidentele de circulaţie se clasifică în :
• accidente soldate cu victime;
• accidente soldate numai cu pagube materiale.
Competenţa de a constata şi soluţiona aceste accidente o au, potrivit legii, lucrătorii formaţiunilor de poliţie
rutieră, precum şi agenţii de politie rurală, desemnaţi prin ordin de zi al conducerii inspectoratelor judeţene de
poliţie, care trebuie să posede permise de conducere auto cu minim categoria B şi să aibă cel puţin un an vechime
în munca de poliţie.
Transportul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase este reglementat, în România, prin Legea nr.
31/1994 pentru aderarea României la Acordul European privind transportul Internaţional Rutier al Mărfurilor
Periculoase (ADR), HG nr. 1374/2000 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea etapizată în traficul intern a
prevederilor Acordului European privind transportul Internaţional Rutier al Mărfurilor Periculoase modificată şi
completată cu HG nr. 258/2004.
Transportul mărfurilor periculoase trebuie să se desfăşoare în condiţii specifice, fiind asociat cu riscuri
speciale datorate proprietăţilor periculoase, pentru om şi mediul înconjurător, ale substanţelor transportate (de ex.
inflamabile, corosive). Fiecare substanţă si preparat chimic periculos trebuie pregătit pentru transport, ambalat întrun
ambalaj corespunzător pentru a elimina posibile pierderi necontrolate de material. Ambalarea are un rol deosebit
de important în scopul minimizării riscurilor. Alegerea ambalajului este elementul cheie al întregului proces de
transport.
Ambalajele destinate transportului substanţelor şi preparatelor chimice trebuie încercate şi omologate.
Procedura de omologare este stabilită prin Ordinul MEC nr. 610/2005.
Ambalajele omologate trebuie marcate cu codul UN (UN – Naţiunile Unite). Acest cod certifică
conformitatea tipului constructiv de ambalaj cu prevederile ADR şi faptul că acesta întruneşte toate cerinţele în
vederea utilizării sale pentru transportul materialelor periculoase. Codul UN reprezintă un sistem internaţional de
identificare care furnizează informaţii importante privind ambalajul.
Produsele periculoase sunt clasificate pe clase:
Clasa 1. Substanţe şi obiecte explozive;
Clasa 2. Gaze;
Clasa 3. Lichide inflamabile;
Clasa 4.1. Substanţe solide inflamabile, substanţe autoreactive şi substanţe solide explozibile
desensibilizate;
Clasa 4.2. Substanţe supuse inflamării spontane (autoinflamabile);
Clasa 4.3. Substanţe care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile;
Clasa 5.1. Substanţe comburante (care conţin oxigen şi întreţin arderea);
Clasa 5.2. Peroxizi organici;
Clasa 6.1. Substanţe toxice;
Clasa 6.2. Substanţe infecţioase;
Clasa 7. Materiale radioactive;
Clasa 8. Substanţe corozive;
Clasa 9. Substanţe şi obiecte periculoase diverse.