REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

Chimia judiciară se confruntă frecvent cu sarcina, de multe ori dificilă, de a analiza urme ridicate de la faţa
locului în scopul precizării naturii acestora. Dacă în cazul unor probe unitare, cu volum mare, analiza nu ridică
probleme deosebite, de cele mai multe ori efectuarea unui spectru IR şi a unei separări cromatografice pe strat subţire
fiind suficiente, în cazul unor urme cu masă mică, constituite din amestecuri de mai multe substanţe, problema
devine dificilă. În aceste cazuri, întrucât numărul încercărilor analitice este limitat foarte mult de volumul mic al
probei, trebuie adoptată o strategie corespunzătoare de analiză pentru a obţine maximum de informaţii din fiecare tip
de analiză efectuat.
Expertizele toxicologice au drept obiectiv confirmarea sau infirmarea mai ales a intoxicaţiilor cu pronostic
grav sau urmat de moarte. Probele sunt constituite din corpuri delicte (apă, resturi de alimente sau băuturi, obiecte
suspecte etc.) şi materiale biologice (sânge, urină, conţinut stomacal, organe). Acestea sunt colectate prin cercetarea
la faţa locului sau cu ocazia efectuării autopsiei de către medicul legist, având grijă ca proba să fie reprezentativă din
punct de vedere calitativ şi cantitativ, ambalată corespunzător, etichetată şi sigilată.
„Cercetarea la faţa locului se înscrie printre activităţile de bază ce contribuie în mod substanţial la aflarea
adevărului în cauză, de ea depinzând în mod substanţial lămurirea problemelor referitoare la faptele şi împrejurările
acesteia, inclusiv cu privire la persoana făptuitorului” 79 . „Nu de puţine ori, această activitate se constituie în unica
modalitate de obţinere a probelor şi mijloacelor materiale de probă, cel puţin în prima fază a cercetărilor” 80 .
În accepţiunea specialiştilor, cercetarea la faţa locului poate fi definită ca fiind acea activitate iniţială de
urmărire penală şi de tactică criminalistică care constă în cunoaşterea nemijlocită a locului unde s-a săvârşit
infracţiunea sau a locului în care au fost descoperite urmele acesteia, în vederea descoperirii, fixării şi ridicării
urmelor şi în stabilirea împrejurărilor în care infracţiunea a avut loc.
Pentru investigarea criminalistică a faptelor ce au avut ca mijloc folosirea substanţelor toxice, ţinând cont de
evoluţia tehnică a metodelor analitice de determinare a acestora, este necesară aplicarea unor modalităţi specifice de
investigare tehnico-ştiinţifică a locului faptei, interpretarea urmelor în context, precum şi cunoaşterea unor proceduri
de relevare, ridicare, ambalare şi transport a urmelor de substanţe toxice.
Trebuie spus că orice analiză toxicologică este în esenţă o cercetare ştiinţifică care are drept obiectiv
căutarea unor cantităţi extrem de mici de substanţă toxică într-un mediu extrem de variat şi complex şi cu un volum
deosebit de mare.
Pentru a stabili dacă moartea victimei provine prin otrăvire trebuie să existe o colaborare strânsă între
medicul legist şi toxicolog.
Probele materiale existente la faţa locului sau cele identificate cu ocazia examinării corpului pot aduce
informaţii importante dacă victima a murit prin otrăvire.
Informaţiile provin anchetatorilor sub diverse forme şi pe diverse căi. Astfel, ambalajele medicamentelor
sau chimicalelor de uz casnic, etichetele de pe sticle, formele medicamentoase găsite intacte sau resturi ale lor, cutii,
pahare, ceşti, veselă, eprubete şi alte recipiente, găsite în apropierea victimei sau în locuri ce au legătură cu aceasta,
oferă informaţii importante.
În general, probele puse la dispoziţia expertului chimist în vederea identificării substanţei/substanţelor
toxice, prin natura lor sunt însoţite de o matrice în care substanţa incriminată se află, din punct de vedere cantitativ, la
nivel de urme sau microurme. Acest fapt impune ca, premergător analizelor efectuate, probele să fie purificate prin
extracţii succesive cu solvenţi selectivi şi concentrate prin evaporarea solventului în vid pentru prevenirea
descompunerii termice a substanţelor incriminate 81 .
Spectrometria de masă, metodă analitică structurală, poate fi de cele mai multe ori unica metodă folosită
pentru identificarea unor substanţe necunoscute, despre care, prin celelalte metode de analiză (reacţii de culoare,
cromatografie în strat subţire, gazcromatografie), se obţin doar informaţii aproximative.
La probele deosebit de mici, a căror concentraţie este la limita de sensibilitate a detectorului de masă,
analiza se poate efectua numai ţintit, căutându-se un număr limitat de compuşi, a căror comportare
gazcromatografică este cunoscută prin analize anterioare. În aceste situaţii, analiza poate fi mult uşurată de obţinerea
unor date suplimentare despre probă, pe baza colaborării cu organele de investigaţii (simptomele manifestate de
victimă, efectele fiziologice probabile ale probei, inscripţionarea flaconului de ambalare, proprietăţi organoleptice,
provenienţă etc.).
79 V. Bercheşan, C. Pletea şi Eugen I. Sandu, Cercetarea la faţa locului în "Tratat de tactică criminalistică", Ed.
Carpaţi, Craiova, 1992, pag. 26.
80 C. Ioniţoaie, Tactica cercetării la faţa locului în „Curs de criminalistică”, Academia de Poliţie „Al. I. Cuza”,
Bucureşti, pag. 2
81 Toxicologie analitică, Marţian Cotrău, Editura medicală Bucureşti, 1988