REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

Se ştie deci că relaţiile de influenţă reciprocă a laturii biopsihologice cu cea socială privind comportamentul
infracţional (care priveşte ansamblul de aspectele ale naturii psihologice privind şi devianţele), relevă faptul că apar
în manifestări sociale ca o problemă psihologică pusă de o situaţie socială, explicând astfel multitudinea de reacţii
umane în raport cu o situaţie data (specifice mediului carceral).
S-au abordat probleme şi din conceptul cibernetic, comportamentul are o verigă aferentă, care determină
stocarea de informaţii şi acumularea acestora în conştiinţa şi memoria constituind modele de referinţă bazate pe
motivare şi cunoaştere – imput - şi o verigă afectivă, care determină alegerea, reglarea şi predicţia modului de
abordare a comportamentului privind raporturile situaţionale, adică corectarea sa actuală sau anticipată privind
conexiunile inverse – input. S-a încercat să se scoată în evidenţă că perturbarea uneia sau ambelor verigi generează
tulburări comportamentale .
Unii autori privesc personalitatea deţinuţilor ca pe o entitate constructivă, care funcţionează dinamic şi
inteligent adaptativ, ce se dezvoltă printr-o interiorizare bazată pe experienţă, printr-o maturizare bio-neurologică,
prin modul în care abordează relaţiile interumane, culturale, sociale, afective determinat de funcţiile psihice de bază,
care implică caracter şi temperament. Pentru a întelege mai bine trebuie să conştientizeze şi aspectele vieţii psihice
determinate de procesele instinctive, afective , cognitive, şi volitiv comportamentale.
Astfel din acest punct de vedere se abordează personalitatea dizarmonică şi deviantă care ne deschide paleta
de diferenţe privind dezvoltarea şi maturizarea unor funcţii psihice care ne interesează in mediul carceral pentru a
evidenţia comportamentul determinat de: impulsivitate, egocentrism, inconstanţă (Revitsch), ignorarea principiului
realităţii fără a neglija nevoia de satisfacere rapidă a instinctelor (Thone), urmărind incapacităţile de evaluare a
importanţei sociale a acţiunilor sale sociale privind perspectiva influenţei acţiunilor proprii, nu fără a uita importanţa
polului agresivităţii la unii psihopaţi. Se are în vedere şi modul în care unele acţiuni banale, în aparenţă, pot influenţa
acţiuni deviante. Precum şi alte puncte de vedere prin care se abordează personalitatea dizarmonică şi deviantă .
În general psihicul uman are o paletă foarte largă de manifestări ce permit o acţiune deosebit de bogată, dar
individualizată, a limitelor care încadrează limitele normalităţii chiar dacă ajunge la o intensitate caracteristică
fiecărei persoane în parte.
În abordarea deţinuţilor şi a problematicii dezbătute s-au avut în vedere caracteristicile stării de sănătate
psihică privind sentimentul liberului arbitru care devine fundament definitoriu pentru înţelegerea conceptelor de
personalitate normală.
La întrunire s-a prezentat punctul de vedere al multiplelor teorii privind explicaţia genezei devianţei, teorii
ce surprind aspecte ale fenomenelor infracţional, acestea fiind complementare şi nu contradictorii (teorii biologice,
psihologice, sociale, sau elective).
Fiecare informaţie oferită de specialii a reliefat o imagine nouă, tentantă asupra modului de abordare a
problematicii privind: dependenta de droguri, a riscului crescut de suicid, agresorii sexuali şi infractorii violenţi
precum şi aspectul deţinuţilor cu detenţie de lungă durată, prin oferirea de modalităţi de operare cu aceste aspecte in
penitenciarele din România.
2. PLANIFICAREA PROGRAMELOR DE INTERVENTIE
O intervenţie terapeutică ar trebui să aibă întotdeauna ca şi fundament de plecare o evaluare cât mai
detaliată a nevoilor de schimbare a persoanei, nivelul de motivare pentru implicare.
O terapie cu foarte bune rezultate este cea cognitiv-comportamentală, care este de fapt o combinaţie a doua
terapii: terapia cognitivă şi terapia comportamentală.
2.1. Terapia cognitivă
Este folosită în mod tradiţional pentru tratamentul depresiei şi al anxietăţii şi a devenit tot mai folosită şi în
alte probleme. Practic, acest tip de tratament psihologic este o combinaţie de psihoterapie şi educaţie, folosindu-se
adesea teme pentru acasă. În general, este o terapie de scurtă durată, atunci când se adresează unor simptome
discrete cum ar fi depresie, anxietate, fobii, stări conversie (fosta isterie), obsesii; dar poate fi şi de durată - ceva mai
mare atunci când este folosită cu pacienţi cu dificultăţi caracteriale (tulburări de personalitate), în special cu cei din
grupul borderline (cu instabilitate emoţională, automutilări, tentative de suicid etc.). Foarte populară în ultimii ani în
Statele Unite este terapia dialectică comportamentala, concepută de Marsha Linehan, o combinaţie de terapie
cognitivă şi comportamentală special adaptată pentru lucrul cu pacienţii borderline.
Terapia cognitivă lucrează la un nivel conştient şi de aceea necesită o alianţă terapeutică strânsă între
terapeut şi pacient, numită uneori relaţie colaborativă. Transferul (important în psihoterapia psihanalitică şi