REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

Societate de străini. Pe măsura dezvoltării societarii, a industrializării şi a apariţiei marilor metropole,
este tot mai uşor sa vedem în cei care ne înconjoară străini, stereotipuri. “Facem străini unii din alţii, iar
devenind străini, începem să-i vedem pe ceilalţi mai mult ca obiecte şi mai puţin ca fiinţe umane” scrie Steven
Egger.
“E vorba de anonimitate” spunea Bundy, explicând de ce era uşor să omoare. În sec. XX, oraşul
continua să livreze atât ucigaşi, cât şi victime. Criminalii îşi găsesc cu uşurinţă victimele printre “cei uitaţi”:
prostituate, vagabonzi, dependenţi de droguri. Poate anonimitatea însăşi creează un criminal în serie. Simţindu-se
uitaţi, ignoraţi în mulţime, psihopatii nu numai ca îi omoară pe cei care le amintesc de propria identitate
anonimă, dar în acelaşi timp îşi fac şi un nume, devin celebrităţi (tot prin intermediul mas-mediei care, după ce a
influenţat criminalul actual, va oferi un model şi celui viitor).
Crima în serie – o carieră ? David Berkowitz a ilustrat această posibilitate. Nu avea o identitate stabilă
– nu avea bunuri, prieteni – numai izolare. Identitatea “Fiului lui Sam” i-a oferit notorietatea şi puterea mult
visate. Era încântat să-i audă pe colegii săi de la oficiul poştal vorbind despre “Fiul lui Sam”, neavând idee ca
David cel manierat era acelaşi cu ucigaşul psihopat din ziare.
Notorietatea ca un posibil stimulent este într-adevăr înspăimântătoare. Criminalii în serie, care iniţial
sunt motivaţi de nevoia de putere, iubesc atenţia acordată de mass-media. Gacy avea mare grija de jurnalul în
care lipise articole din ziare ce vorbeau despre el. Procesul lui Jeffrey Dahmer avea “un aer de premieră
cinematografică, completată cu celebrităţi locale, oameni care cereau autografe şi mass-media” scria Anne
Schwartz, biografa lui Dahmer.
Dar dr. Meloy, autorul cărţii “Mintea psihopată”, ne avertizează în legătură cu celebrarea crimelor în
serie. “În cazul în care crima atrage atenţia mass-media şi catalizează atât frica, cat şi fascinaţia publicului, se va
întări concepţia psihopatului despre el ca fiind mai mare decât viata... în acest sens, mass-media poate mitifica
predatorii până în momentul în care ei devin legende în propria lor minte. Aceasta verificare în realitate a ceea ce
înainte fusese experimentat numai în fantezie îi determina pe psihopaţi să considere crima ca fiind singura cale
de a dobândi celebritatea”.
2. OBIECTIVELE ŞI PREMISELE CERCETĂRII
Conform istoriei încă de la începutul lumii s-a putut observa comportamentul violent şi sadic,
comportament pe care astăzi îl numim infracţional.
Paradoxul omului în societatea contemporană se conturează între imensul efort de a-şi făuri un
destn sub steaua satsfacţiei şi fericirii, şi rezultatele acestui efort, care sunt dominate de ameninţare şi
frică. Ameninţarea vine din toate unghiurile mediului ambiental, de la natura naturans şi mai ales de la
natura societală, de la colectvitate şi de la individul necunoscut de pe stradă, sub forma violenţei
multplicate aproape la nesfârşit.
Cu o jumătate de secol în urmă, violenţa străzii, a unor grupuri îndepărtate de oameni, rămânea
exterioară, cunoaşterea ei find mediată verbal. Astăzi, de nenumărate ori în mod agresiv, violenţa pătrunde
în casă sub forme vizuale, cu amănunte terifante şi se insinuează în minte, sufet şi conştinţă. Mijloacele
de comunicare în masă sunt însetate de senzaţionalul agresiv. Dacă in societăţile primitve şi în cele ale
Evului Mediu agresiunea era percepută ca un atac fzic, în societatea modernă agresiunea s-a diversfcat
mult, pe măsura dezvoltării spirituale şi psihice a omului contemporan, acesta find nevoit să înveţe şi să
trăiască agresiunea pe tot parcursul vieţii sale. În mod inconştent, pe baza mecanismelor de apărare,
individului ameninţat este gata să răspundă, şi răspunde adeseori tot cu violenţă, pentru că în structura
finţei sale există o agresivitate latentă, care insa a fost modelată de cultură, morală şi civilizaţie. Aceste
structuri arhaice, în forme diferite şi în anumite condiţii, trimit semnale de agresivitate care, datorită
elementelor de stmulare şi intensifcare existente în relaţiile umane, se manifestă în comportamente
deviante. La cele mai multe persoane, tendinţele agresive sunt latente şi numai uneori, provocate de
situaţii limită, se manifestă. La alt indivizi ele sunt aproape permanente.
Izolarea se manifestă tot mai pregnant în societatea modernă. Apariţia marilor aglomerări urbane, a
computerelor şi a Internet-ului, a numărului tot mai mare de familii dezorganizate, abandonuri şi psihotraume
trăite în familie, au dus la dispariţia legăturilor afective ce existau în comunităţile restrânse, la depersonalizarea
indivizilor. Cei mai afectaţi sunt copii, care cresc într-un mediu “virtual”, cu jocuri pe calculator, în care totul
este permis şi chiar trebuie să “omoare” inamicul sau extraterestrul, ajungând să nu mai deosebească realitatea de
ficţiune şi binele de rău, sau caută diferite modalităţi de a se elibera de mediul în care sunt crescuţi.
În aceste condiţii intervin, ca factori de normalizare, educaţia, credinţa, conştiinţa şi voinţa. Credinţele
religioase, unele sisteme filozofice au jucat un rol important în dezvoltarea conştiinţei umane. Istoria
91