REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

Din păcate, în practica judiciară, atunci când urma revelată nu prezintă suficiente detalii ale crestelor
papilare, se preferă concluziile de imposibilitate a rezolvării problemei, fără a se apela şi la mijloacele ajutătoare amintite,
de tipul porilor, liniilor albe, a cicatricelor sau a marginilor crestelor papilare.
Cercetarea criminalistică a urmelor de picioare
Consideraţii preliminare privind urmele de picioare. Urmele de picioare reprezintă o altă categorie
importantă de urme create inevitabil la locul faptei. Cu toate acestea, ele sunt descoperite sau folosite în cercetarea
de identificare relativ rar, considerându-se că au mai puţine posibilităţi de individualizare, din cauza numărului
relativ redus de elemente caracteristice, cu excepţia celor specifice crestelor papilare de pe talpa piciorului.
Clasificarea urmelor de picioare
Din categoria urmelor de picioare, în accepţiunea sa largă, fac parte urmele plantei piciorului (ale piciorului
gol), urmele piciorului semiîncălţat sau urmele de ciorapi, precum şi urmele de încălţăminte.
Urmele plantei piciorului, respectiv formate de piciorul descălţat, sunt cele mai valoroase pentru individualizare, întrucât
amprenta plantară - cu caracteristicile sale papilare proprii, precum şi cu particularităţile morfofiziologice - poate
servi la o identificare certă a individului, echivalentă cu identificarea bazată pe amprentele digitale.
Planta piciorului se împarte în patru regiuni distincte:
1. regiunea metatarsofalangiană, cea mai importantă sub raportul identificării, datorită caracteristicilor
desenului papilar, ca şi frecvenţei cu care se imprimă la faţa locului ;
2. regiunea metatarsiană ;
3. regiunea tarsiană, imprimată parţial ;
4. regiunea călcâiului, caracterizată îndeosebi prin alterări ale desenului papilar, ca urmare a bătăturilor sau
cicatricelor.
Deşi valoroase, urmele plantei piciorului sunt extrem de rar întâlnite în practică deoarece în momentul formării
urmei relieful papilar a fost îmbâcsit cu substanţe străine, fie este prea tocit, fie obiectul primitor nu are suprafaţa
destul de netedă pentru a primi şi păstra detaliile reliefului papilar 116
Urmele piciorului semiîncălţat sau ale ciorapilor reproduc forma generală a plantei piciorului, a regiunilor sale şi
a ţesăturii. Ele pot servi la determinări de grup şi chiar la identificare, dacă prezintă elemente de individualizare, cum
ar fi cusăturile sau unele uzuri specifice.
Urmele de încălţăminte, dacă sunt formate în condiţii corespunzătoare (cum ar fi, de pildă, urmele statice, de
adâncime, în pământ moale), pot reflecta elemente caracteristice utile identificării, deşi prezintă destul de puţine
elemente particulare. Dintre urmele de picioare, urmele de încălţăminte sunt cel mai des întâlnite în practica
cercetării criminalistice.
Formarea urmelor de picioare
Urmele de picioare se formează în condiţii relativ apropiate urmelor de mâini, în sensul că pot fi întâlnite
sub formă statică sau dinamică, de suprafaţă sau de adâncime, vizibile sau latente. De asemenea, ele se întâlnesc fie
sub formă izolată, mai ales dacă ne raportăm la calitatea lor, fie sub forma unei cărări de urme.
Caracteristic pentru această categorie de urme poate fi faptul că între urmele aceleiaşi persoane, purtând
aceeaşi încălţăminte, pot apărea în privinţa dimensiunilor anumite deosebiri, tipice stării de mişcare sau de repaus în
care s-au aflat la momentul formării. Astfel, o urmă a piciorului aflat în mişcare este mai puţin lungă decât o urmă
formată stând pe loc.
Pe măsură ce viteza de deplasare se măreşte, se scurtează şi urma, astfel încât, la o urmă formată în alergare,
pe lângă o arcuire mai pronunţată a fundului urmei, vor apărea mai pregnant şi formele regiunii metatarsofalangiană,
metatarsiană sau regiunea vârfului încălţămintei, aceasta în funcţie şi de plasticitatea obiectului primitor de urmă.
În legătură cu urmele de picioare ţinem să precizăm că nu trebuie confundată o urmă dinamică (prin
excelenţă o urmă de alunecare), cu urma creată de piciorul aflat în mişcare, urmă de natură statică.
Cercetarea criminalistică la faţa locului a urmelor de picioare
116 Ion Mircea, op.cit., p. 86.