REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

Ulterior, datorită unor puternice suspiciuni privind contrafacerea scriptelor de comparaţie, acestea au fost
supuse expertizei grafice, având de această dată ca material de comparaţie scripte în afara oricărei suspiciuni,
respectiv acte aflate în arhiva instanţelor de judecată (acte ce nu fuseseră descoperite cu ocazia primei expertize).
Între înscrisurile în litigiu se găsea şi o scrisoare redactată în limba franceză, adresată generalului Charles de
Gaulle. Am examinat textul actului în litigiu şi am constatat existenţa a numeroase cuvinte scrise greşit. Greşelile
constatate relevă – similar speţei anterioare – un scriptor care nu are deloc cunoştinţe de limbă franceză; cu alte
cuvinte, actul incriminat a fost conceput de un cunoscător al limbii franceze (cum era titularul real al actelor în
litigiu), însă transcris de către o persoană care nu a înţeles literele şi cuvintele pe care le-a reprodus, comiţând
numeroase confuzii. De asemenea, am apelat la asistenţa unui traducător autorizat de limbă franceză, traducător care
a confirmat cele constatate de expert.
În cele ce urmează, redăm o parte din cuvintele transcrise greşit, indicând şi forma corectă a acestora. Este
evident că greşelile nu provin din cunoaşterea mediocră a limbii franceze (cum este cazul textului scrisorii), ci
reprezintă confuzii comise cu ocazia transcrierii scrisorii de către o persoană care nu cunoaşte deloc limba franceză.
Referitor la actul în litigiu descris mai sus, în raportul de expertiză criminalistică au fost consemnate
următoarele: „Facem precizarea că, deşi examinarea textului vădeşte cunoaşterea limbii franceze (fapt vădit de
coerenţa ideatică şi de modul de formulare a frazelor, precum şi de cunoaşterea gramaticii limbii franceze), apar
unele inadvertenţe grave, respectiv greşeli paradoxale în scrierea unor cuvinte, confuzii de litere etc.; exemplificativ,
cuvântul „chez” este scris sub forma „duz”, cuvântul „même” este consemnat sub forma „mime”, „fabrication” este
consemnat „fabrîcation” şi multe alte erori similare, erori în contradicţie flagrantă cu nivelul de cunoaştere a limbii,
vădit de conţinutul textului. Aceste elemente reprezintă indicii ale transcrierii unui text olograf în limba franceză,
transcriere realizată de o persoană care nu cunoştea limba franceză, ori ale cărei cunoştinţe sunt inferioare persoanei
care a redactat iniţial textul.
Într-un alt caz, s-a solicitat de către organele de urmărire penală expertizarea unui act redactat în limba
maghiară, ce prezenta toate aparenţele unui înscris autentic, purtând antetul unui birou notarial, o stemă ce – în
aparenţă – reproducea stema Ungariei, semnături şi ştampile ce induceau – toate la un loc – o puternică aparenţă de
act autentic, în înţelesul pe care legislaţia română îl dă acestui termen.
Cooperarea dintre organele de anchetă române, cu instituţiile din Republica Ungară, au relevat faptul că în
Ungaria, actele autentice se întocmesc într-un singur exemplar original, care rămâne în arhivele biroului notarial, iar
părţilor nu li se eliberează decât o copie legalizată a actului. Aşadar, un act cu impresiuni de ştampilă şi semnăturile
în original, nu s-ar fi putut afla – conform legislaţiei maghiare – în posesia părţilor.
Situaţia descrisă mai sus pune în evidenţă cât de uşor se poate trece peste unele aspecte pe care expertul (sau
organul judiciar din România) nu are cum să le cunoască, decât prin consultarea instituţiilor statului în a cărui limbă
a fost redactat actul în litigiu.
S-a solicitat expertizarea stemei (emblemei) din colţul superior-stâng al actului în litigiu, pentru a se stabili
dacă acea stemă reprezintă stema oficială a Republicii Ungare. Din examinări a rezultat faptul că stema de pe actul în
litigiu nu este stema oficială a Republicii Ungare, fiind o reprezentare stilizată ce are semnificaţie militară.
Consultarea unui istoric din Ungaria a adus o precizare relevantă, şi anume că stema examinată, în forma prezentă pe
actul în litigiu, a fost utilizată pe documentele militare maghiare într-o perioadă limitată, şi anume între 1920 şi 1944.
În prezent, o formă asemănătoare, însă nu identică, este utilizată ca emblemă a Misterului Apărării din Republica
Ungară.
În imaginile de mai jos ilustrăm stema actului în litigiu (foto 1), stema oficială a Republicii Ungare (foto 2),
stema utilizată pe documentele militare din Ungaria în perioada 1920-1944 (foto 3) şi emblema utilizată în prezent de
Ministerul Apărării al Republicii Ungare (foto 4).
Mai mult, consultarea unui traducător autorizat de limbă maghiară - vorbitor nativ al acestei limbi, a fost de
natură să pună în evidenţă utilizarea unui limbaj impropriu limbii maghiare. Deşi toate formulările actului în litigiu,
aveau sens odată traduse mot-a-mot în limba română, ele nu aveau sens în limba maghiară. Aşadar, o simplă lectură a
textului actului în litigiu, de către un vorbitor nativ al limbii maghiare, a evidenţiat faptul că textul actului „autentic”
a fost conceput în limba română şi tradus cuvânt cu cuvânt în limba maghiară. Or, o asemenea informaţie este
valoroasă pentru organele de anchetă, în efortul de identificare a locului şi a modului de contrafacere a unui act ce
părea – iniţial – a proveni din Ungaria.
Deşi aceasta ultimă speţă nu se referă la expertiza scrisului de mână în altă limbă, considerăm că este foarte
potrivită pentru a sublinia necesitatea consultării unor traducători autorizaţi ori a laboratoarelor de expertize (sau a
autorităţilor) din statul în a cărui limbă este redactat un înscris. Mai mult, asemenea consultări trebuie să aibă loc nu
doar în cazul în care actul este scris în altă limbă, ci ori de câte ori un act prezintă orice element „de extraneitate”,
aparţinând altui stat: steme, ştampile, timbre fiscale sau poştale, sigilii, ori referiri la evenimente, stări de fapt,
persoane ori referiri la toponimia aparţinând altui stat.