REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

eflexiilor substanţelor scripturale care sunt poziţionate sub spotul laser cu lungimea de undă 685 nanometri.
Selectarea zonei de acţiune a spotului laser este asistată de un video microscop integrat, care beneficiază de o turelă
rotativă ce poate conţine până la 4 obiective şi poate asigura o mărire de până la 500x.
Spectrele obţinute pot fi comparate atât între ele cât şi într-o bază de date, rezultatele obţinute
concretizându-se într-un raport ce se poate anexa lucrării realizate.
Cercetarea permiselor şi certificatelor de înmatriculare suspecte de a fi falsificate sau contrafăcute are loc în
cadrul expertizei criminalistice sau a constării tehnico – ştiinţifice, fiind prevăzute de legea penală ca mijloace
materiale de probă.
Rezultatele examinărilor fizico – chimice ale diferitelor suporturi (suport din hârtie, suport din material
plastic), analiza materialelor scripturale şi studiul traseelor grafice folosite la realizarea falsificării sau contrafacerii
permiselor şi certificatelor de înmatriculare suspecte sunt extrem de importante în cercetarea criminalistică a
acestora, oferind informaţii semnificative pentru rezolvarea cauzei.
BIBLIOGRAFIE
1. Popa Gheorghe – Microurmele, Editura Sfinx 2000, ISBN – 973 – 8217 – 21 – 0, 2003
2. Tratat de Criminalistică vol. I – IV, Editura Minerva, 1974
3. Universitatea Română de Ştiinţe şi Arte “Gheorghe Cristea” Bucureşti, Institutul de Criminalistică din IGPR,
Asociaţia Criminaliştilor din Bucureşti – Investigarea criminalistică a locului faptei, Note de curs – Editura
“Luceafărul” Bucureşti, ISBN – 973 – 86931 – 5 – 2, Bucureşti, 2005
4. Alămoreanu S. – Criminalistica, Note de Curs – Editura Rosprint, Cluj Napoca 2000
5. Ciopraga A., Iacobuţă I. – Criminalistica, Editura Junimea – Iaşi 2001
6. Păşescu Gheorghe – Interpretarea Criminalistică a urmelor la locul faptei
7. Manea V., Dumitrescu C şi alţii – Curs de tehnică criminalistică, Editura Minerva, Bucureşti,1983
8. Dumitru Sandu - Falsul în acte, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977
9. Lucian Ionescu şi Dumitru Sandu - Identificarea criminalistică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,1990
URME CREATE DE MIJLOACELE DE TRANSPORT
Mihaela Iuliana BILGHIRU
Procuror PT Buzău
Prin urmă a mijloacelor de transport se înţelege orice modificare produsă de sistemul de rulare, de celelalte părţi
componente, pe obiectele sau suprafeţele cu care vehiculul a venit în contact.
În general, aceste urme pot fi găsite în cazul accidentelor de circulaţie, dar pot fi găsite şi când sunt cercetate alte fapte la
comiterea cărora au fost folosite diverse mijloace de transport (omoruri, tâlharii, furturi etc.). Urmele din această categorie
sunt complexe. Ele cuprind mai multe tipuri:
- urme create de anvelope;
- urme create de roţile metalice ale
căruţelor sau de şinele metalice ale saniilor;
- urmele de impact ale vehiculelor;
- urmele sub formă de obiecte sau resturi
materiale;
- alte urme create de vehicule (pete
rezultate din scurgeri de lubrifiant, combustibil
etc).
Ele pot fi găsite sub forma urmelor de adâncime sau ca urme de suprafaţă (de exemplu urme de călcare cu roţile
peste corpul şi hainele victimei). Sunt prezente atât ca urme statice, create de mişcarea uniformă a vehiculelor, cât şi ca
urme dinamice, produse prin procesul frânării, derapajului, ciocnirii.
O clasificare a urmelor lăsate de autovehicule cuprinde:
- urme create pe autovehicul sau de către acesta;