REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

În ipoteza în care expertului i se pun la dispoziţie modele de comparaţie, respectiv impresiunea plantei
piciorului sau încălţămintea suspectă, se poate ajunge la identificarea persoanei sau obiectului creator de urmă 121 .
CERCETAREA URMELOR DE DINŢI ŞI DE BUZE ŞI ALE ALTOR PĂRŢI ALE CORPULUI UMAN
Investigarea odontologică judiciară
Urmele de dinţi fac parte din categoria acelor urme care oferă o bază sigură de identificare, atât sub raport
criminalistic, cât şi medico-legal, datorită unor caracteristici ale formei, dispunerii şi particularităţile prezentate de
fiecare dinte, îndeosebi după vârsta de 25 de ani, când întreaga dantură este formată.
Astfel, lăţimea dinţilor, poziţia şi distanţa dintre ei, uzurile, eventualele lipsuri, diverse afecţiuni (carii),
tratamente şi lucrări stomatologice, oferă suficiente elemente de identificare a persoanelor.
Plăgile muşcate, constatate pe tegumentul cadavrului, pot avea o mare valoare de marker prin aspectul lor particular
ce este determinat de caracteristicile individuale ale agresorului. Unicitatea aparatului dentar propriu fiecărei
persoane prin combinarea caracteristicilor generale (forma arcadei dentare, dimensiunea, spaţierea şi înclinarea
dinţilor) cu particularităţile individuale (malformaţii, dezalinieri, carii, fracturi, plombe, obturaţii, proteze, dinţi
lipsă) se reflectă în aspectul plăgii muşcate, având o mare valoare orientativă în identificarea posibilului autor 122 .
Cercetarea la faţa locului a urmelor de dinţi
La faţa locului urmele de dinţi se întâlnesc pe diverse alimente sau fructe cu o consecinţă şi un grad de
plasticitate adecvat (margarina, ciocolată, mere). De asemenea, urmele dinţilor se întâlnesc pe corpul victimei sau al
agresorului.
Fixarea urmelor de dinţi se face, în mod obişnuit, prin consemnarea în procesul-verbal şi fotografiere,
insistându-se nu numai asupra detaliilor, dar şi asupra poziţiei corpurilor purtătoare de urme faţă de celelalte obiecte
principale.
Pentru o fixarea cât mai detaliată în cuprinsul procesului verbal considerăm necesar să precizăm faptul că în
funcţie de natura obiectului primitor şi de forţa cu care dinţii acţionează asupra sa, urmele formate pot fi de suprafaţă
sau de adâncime. Când dinţii pătrund în masa obiectului primitor urmele de adâncime sunt în acelaşi timp şi
dinamice, mai ales că prin muşcare s-a desprins o parte din obiectul respectiv, cum se întâmplă în cazul unor produse
alimentare. Prin muşcare, dinţii creează pe corpul omului, de obicei, urme de adâncime, însă, datorită elasticităţii
pielii, ele devin de suprafaţă 123 .
Totodată trebuie evidenţiat şi faptul că leziunile produse pe corpul viu doar la nivelul epidermei, după
câteva ore, pe locurile de contact, apar excoriaţiile, iar dacă muşcarea a lezat şi derma, urmele sângerează şi devin
cruste care, din cauza reactivităţii organismului, cresc în volum, depăşind nivelul pielii 124 .
La menţiunea culorii echimozelor sau excoriaţiilor din procesul - verbal, se specifică dacă toate sunt sau nu
de aceeaşi culoare, ori există diferenţe de nuanţă în această privinţă.
Fotografierea urmelor de dinţi se va face mai întâi în grup, de la o distanţă de aproximativ 30-50 de cm,
după care se vor efectua fotografii de detaliu, de la o distanţă de cea. 5-10 cm.
În cazul urmelor de adâncime, după descrierea în procesul -verbal şi fotografiere, fixarea se va face prin
mulare.
În mod firesc, o atenţie particulară va fi acordată ridicării şi transportării obiectelor purtătoare de urme.
Expertiza odontologică
121 Emilian Stancu, op.cit., p. 130
122 Mihaela - Ada Coroamă, Aportul ştiinţific medico-legal la cercetarea la faţa locului în investigaţia ştiinţifică a
morţii violente prin prisma markerilor morfologici lezionali, în Revista "CRIMINALISTICA" nr. 6/2006, Asociaţia
Criminaliştilor din România, p. 23.
123 Ion Mircea, op.cit., p. 96.
124 Ibidem.