REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr ...

Cioburile apar de regulă, în cazul în care tamponarea autovehiculului cu diverse obiecte este puternică, când
la faţa locului rămâne o parte din cioburi, iar restul în blocul optic la farului distrus sau pe alte părţi ale
autovehiculului (foto nr. 5-6)
Fixarea şi ridicarea corespunzătoare a acestor urme dau posibilitatea experţilor prin intermediul expertizelor
fizico-chimice efectuate sa ajungă la concluzii certe referitoare la natura şi provenienţa lor.
În cazul accidentelor comise în timpul nopţii, în condiţii de vizibilitate redusă (de exemplu fum ) sau
condiţii meteo nefavorabile (de exemplu ceaţă, ninsoare sau ploaie torenţială) întotdeauna se vor fixa prin
fotografiere/video- filmare şi se vor descrie starea sistemelor de iluminare/semnalizare (foto nr. 7).
La interior se fixează starea instrumentelor de bord şi a înregistrărilor prezente (în special acul
vitezometrului), a manetei schimbătorului de viteze, a airbagului etc.
Pe exteriorul autovehiculului pot fi găsite urme biologice (sânge, fire de păr, ţesut moale sau dur) sau
fragmente de ţesătură provenind de la victimă, pelicule de vopsea, fragmente de sticlă ori plastic, produse petroliere
transferate în urma impactului cu un alt autovehicul/obiect)(foto nr. 8-9).
Când se colectează probe de vopsea în cazul unui accident în care sunt implicate două vehicule, trebuie
colectate un număr de patru probe de vopsea şi ambalate separat. De la vehiculul A se colectează o probă din punctul
impactului ce conţine vopsea transferată de la vehiculul B. De asemenea, se colectează probe de vopsea dintr-o zonă
nedeteriorată dar adiacentă zonei deteriorate. În mod similar, se vor colecta două probe de la vehiculul B, una din
zona deteriorată şi a doua dintr-o zonă adiacentă nedeteriorată pentru a fi folosită ca model de comparaţie.
Fragmentele de vopsea din zona deteriorată a vehiculului se colectează şi ambalează în cel mai scurt timp
pentru a evita pierderea acestora. Se ţine o bucată de hârtie sub zona deteriorată şi se loveşte uşor deasupra acesteia
cu un cuţit sau cu un instrument similar. Astfel se va disloca vopsea care va cădea pe hârtie şi se va ambala
corespunzător.
Când sunt colectate probe de referinţă de vopsea de pe automobile, de pe o uşă ori un geam, acestea trebuie
luate cât mai aproape de locul deteriorării pentru că există posibilitatea ca o zonă mai îndepărtată să fie vopsită
diferit. În cazul maşinilor revopsite, ideal este să se recolteze fragmente de vopsea din mai multe zone şi să se indice
aceasta (foto nr. 10).
În interiorul autovehiculului, de interes sunt zonele care pot furniza urme/indicii ce atestă poziţia în vehicul
a ocupanţilor: poziţia scaunelor şi a oglinzilor (din interior şi din exterior), căptuşeala interioară a portierelor din faţă,
volan, parbriz, geamuri laterale, zona de sub volan, partea inferioară a bordului, consola centrală, schimbătorul de
viteze, frâna de mână, airbag-uri, centuri de siguranţă, feţele tetierelor;
Categorii de urme ce pot fi identificate: biologice (fire de păr, fragmente de ţesut osos, piele, fluide), fire şi
fibre textile, urme formă prezente pe podul pedalier şi pe pedale, urme papilare.
Când este necesar pentru lămurirea unor situaţii de fapt sau pentru stabilirea împrejurărilor comiterii
accidentului se procedează la colectarea becurilor cu filament ce sunt parte componentă a sistemelor de
iluminare/semnalizare.
Acestea pot furniza indicii despre modul de producere al unui accident. Dacă filamentul incandenscent este
distrus în timpul unui accident, se produc schimbări caracteristice, putându-se stabili dacă sistemele de
iluminare/semnalizare erau pornite sau nu. Diodele, lămpile cu descărcare electrică, lămpile cu arc electric nu pot fi
folosite pentru examinări pentru că nu au filament.
În cazul accidentelor urmate de părăsirea locului faptei, trebuie căutate şi colectate fragmente de sticlă,
resturi ale sistemelor de iluminare/semnalizare, pelicule de produse petroliere. Se caută în special fragmentele ce
prezintă marcaje (litere, cifre, puncte) ale producătorului; se cercetează locul impactului şi se extinde căutarea pe o
zonă mai mare, ţinând cont şi de forţele fizice implicate;
Toate urmele şi mijloacele materiale de probă se ambalează individual în recipiente/pungi curate sau sterile
şi se etichetează corespunzător astfel încât acestea să poată fi individualizate şi să se cunoască cu exactitate locul de
colectare.
Valorificarea urmelor şi microurmelor în cazul accidentelor rutiere prezintă o importanţă deosebită în cadrul
expertizelor fizico-chimice aducând informaţii noi şi detaliate, de cele mai multe ori acestea fiind decisive în
stabilirea adevărului.
Bibliografie:
Vasile Lăpăduşi, Gheorghe Popa - „Investigarea criminalistică a locului faptei”, Editura Luceafărul, Bucureşti, 2005.
ACPO - “Road Death Investigation Manual version 2”, Centrex 2004, England.
EXAMINAREA CRIMINALISTICĂ A PERMISELOR ŞI CERTIFICATELOR