citeste aici revista hyperion! - Stiri Botosani

D
I
A
L
O
G
U
R
I
L
E
R
E
V
I
S
T
E
Id„Era ca o carte întredeschisă...“
DAndra Rotaru: De curând, la Editura Polirom a apărut
volumul „Poezii” (I) de Gellu Naum, în colecţia Opere,
ediţie îngrijită și prefaţată de dvs. A existat vreo generaţie
literară mai receptivă decât o alta la opera lui
Naum?
Simona Popescu: Gellu Naum a avut o infl uenţă literară
– nu doar de „suprafaţă expresivă” – asupra a doi
poeţi: Sebastian Reichmann și
Dan Stanciu. Apoi, a fost preţuit
de optzeciști, și nu doar de poeţi.
Unul dintre cele mai interesante
texte despre el a fost scris
de prozatorul Gheorghe Crăciun.
Optzeciștii au fost însă legaţi mai
curând de imagismul de tip Voronca.
Infl uenţa lui Gellu Naum
se simte mai ales în ultimul timp
– uneori doar la nivel superfi cial,
imagistic sau conducând la un
evident epigonism. În ceea ce mă
privește, am preţuit mult sfatul
lui generos, care suna așa: „Să nu
fi i ca mine!”. Altfel, ca să-l parafrazez,
sunt „adepta marilor legături
mute”.
A.R.: Ediţia de faţă conţine toate cărţile
de poezie suprarealistă ale
autorului, de la volumul de debut
„Drumeţul incendiar” (1936),
până la volumul postum „Calea Șarpelui” (2002). Ce se
întâmplă recitind versurile lui Naum?
S.P.: Depinde cine recitește. Eu, de pildă, după peste 20
de ani de recitit Naum, descopăr – ca să continui întrebarea
precedentă – tot felul de „legături pe care abia
le bănuiam”. În loc de eplicaţii suplimentare, o „(criti)fi
cţiune” (tot ce e cules cu italice aparţine lui Gellu
Naum):
AndrA rotAru în diAlog cu siMonA PoPescu
Încolo trai pe mine Citeam pe domnul Gellu
și contemplam adeseori
planeta
aveam mâncarea în valiză
lângă notaţiile despre cum
la a doua, a treia sau a patra citire
ne comportăm cu o carte în același fel ca și cu o
pictură.
Îmi face plăcere să-ţi spun, la rândul
meu, că nu reţin mai nimic din
ce citesc Nici date, nici nume, nici
idei, nici evenimente... Reţin
doar legături, un fel de prietenie
mai mult ca omenească, de parcă cel
(sau cea)
care a scris aș fi chiar eu,
ca și cum aș fi el (sau ea).
De-aceea înţeleg (de fapt, recunosc)
ce spune fi e c a r e dincolo de
prima exprimare...
Să nu-ţi închipui că citesc textul lui
cum aș citi un poem...
Poezia e nu numai o treaptă,
ci și o limită...
(în paranteză fi e spus, îl citesc ca și
cum l-aș îmbraţișa).
Lânga stâlp cineva citea de noua
secole o carte
identică și diferită
cartea pe care o vorbim în gând
și nu e doar cumplită!
A.R.: „Proza, poezia și teatrul scris de Naum ar trebui privite
ca părţi ale unui mare proiect poetic”, scrieţi în prefaţa
volumului.
S.P.: Așa văd eu cărţile tuturor scriitorilor pe care îi consider
importanţi pentru mine. Nu știu alţii cum sunt,
dar eu îl caut, de fapt, orice-aș citi, pe autor. Și el e în
8 HYPERION Dialogurile revistei