citeste aici revista hyperion! - Stiri Botosani

la un râu, n-a fost trecut de luntraş pe malul
celălalt. S-a supărat aşa tare, încât şi-a
spus în ţăcălie: las că vă fac eu comunişti!
Şi aşa a făcut. Grig Şoitu, vrând să emigreze
din ţara unde suntem îndemnaţi să
plecăm pe coclaurii lumii, n-a primit viza
să emigreze. Las că vă dau eu poeme de
stânga, şi-a spus el. şi aşa a făcut. Astfel că
avem acum o carte ce-i lasă pe mulţi cu
gura căscată. Şi este, cartea, o meditaţie
asupra unui secol, cel ce-a trecut, asupra
timpului prezent, trăit de noi şi asupra
condiţiei umane de pretutindeni şi dintotdeauna.
Volumul este, deşi alcătuit dintrun
număr de poezii, un poem şi reuşeşte
să fie un poem total. Al deziluziei şi al deznădejdii
umane. Al revoltei şi al căutării.
Melancolia, ea duce poemul în registrul
căutării. Căutarea unei raţiuni în iraţionalitatea
crimei, al căutării înţelegerii în inteligibilitatea
condiţiei umane compromise
iar şi iar de politic. Un volum substanţial.
Deziluzia ajunge aici presantă, ultimativă.
Dacă nu ar fi, volumul s-ar putea rezuma
în câteva cuvinte simple, epice, aşa cum
o face, într-o notă, şi poetul: „Un om din
clasa de mijloc nemulţumit de viaţa din
ţara sa şi de clasa din care face parte, care
şi-a trădat principiile, îşi doreşte cu ardoare
emigrarea. Când ratează ţelul propus
sau oboseşte să fie un aspirant perpetuu
la statutul de emigrant sfârşeşte prin a-şi
ucide preşedintele...”. Iată o crimă simbolică,
fără substrat psihanalitic.
Dacă aş fi critic de poezie, aş pune volumul
într-un Top ten al ultimului deceniu.
Cum nu sunt, îl aşez într-un Top five al preferinţelor
mele. O carte ce câştigă la Casa
de pariuri literare.
Dan PERşA
Bucuria copilăriei
prin ochi de dascăl
Acum, când creaţiile literare pentru
copii au devenit din ce în ce mai puţine,
am avut plăcuta surpriză să aflu că o editură
bucureşteană, Editura Elis, a publicat
mai multe lucrări, în versuri şi în proză, dedicate
micilor cititori.
La început am fost atrasă de grafica
deosebită a acestora, menită să-i atragă
pe micii cititori să le răsfoiască, să fie încântaţi
la vederea fiecărei pagini.
Curiozitatea m-a determinat să citesc
o parte din aceste lucrări: „Miaunica vă
ajută să învăţaţi alfabetul”, „Chipul literelor”,
„Chipul cifrelor”, „Cristina descoperă
lumea prin imagini şi texte” şi chiar o poveste
intitulată „Răzbunarea ursului păcălit
de vulpe”.
În ciuda faptului că am depăşit demult
vârsta copilăriei, trebuie să recunosc
faptul că, citindu-le, am simţit o bucurie
nemărginită spunându-mi: „Ce bine că
mai există, încă, astfel de autori!”
Cărţile scrise de Angelica Gherman se
adresează copiilor de vârstă fragedă şi reflectă
o lume mirifică, în care poţi avea bucurii
imense. Cititorul nu va întâlni în aceste
cărţi greutăţile în care se zbat cei mai
mulţi români, nici traiul lipsit de griji al altora,
ce-i drept, mai puţini. Aici, personajul
principal este Măria –Sa, copilul, care
se bucură sincer atunci când descoperă în
fiecare poezie lumea în care trăieşte, populată
cu o imensitate de fiinţe şi lucruri
pe lângă care poate ar fi trecut nepăsător.
Mi-am dat seama că autoarea este o
bună cunoscătoare a copiilor, fiindcă altfel
n-ar fi ştiut să surprindă o mulţime de
aspecte din lumea lor minunată şi simplă
în acelaşi timp.
Aparent, poeziile ei constituie un îndemn
la cunoaşterea literelor şi a cifrelor,
noţiuni de bază pentru educaţia intelectuală
şi, în acelaşi timp, o discretă invitaţie
la lectură. Chiar dacă acesta ar fi singurul
mesaj al creaţiilor autoarei, el ar fi unul generos,
mai ales că realitatea contemporană
ne oferă numeroase exemple de tineri
care preferă cu totul alte preocupări în detrimentul
lecturii.
Şi totuşi, autoarea nu se rezumă numai
la acest fapt. Din lectura textelor ei
am înţeles că fiecare a fost gândit minuţios,
în deplină concordanţă cu mesajul
pe care l-a avut de transmis cititorilor. Din
creaţiile ei, copiii vor învăţa să fie mai buni
(„Aurica”), să-şi respecte familia („Bucuria
lui Barbu”), să fie ordonaţi („Fetiţele harnice”),
să fie generoşi („Dărnicie”), să admire
frumuseţea plaiurilor româneşti („România”),
să preţuiască obiceiurile şi tradiţiile
româneşti („Hora mare”), să preţuiască
munca şi pe cei ce muncesc („ Un ţăran
gospodar”), să-şi ajute familia la treburile
gospodăreşti („Ajutorul preţios”), să-i respecte
pe cei mai în vârstă („Politeţe”), să
preţuiască învăţătura („Xenia”, „Alexandra”),
să iubească şi să protejeze animalele
(„Cuţu”, „Pisicuţa”) etc.
Pentru transmiterea acestor mesaje,
autoarea a găsit calea cea mai bună de
exprimare, având în vedere mereu folosirea
cuvintelor şi figurilor de stil accesibile
copiilor de vârstă şcolară mică. În creaţiile
ei cititorul nu va găsi comenzi cicălitoare,
ci va descoperi nişte întâmplări drăguţe,
prezentate deseori cu haz, despre diferite
personaje pe care acesta le va îndrăgi
pe dată. Şi, ceea ce este foarte important,
la sfârşitul receptării textului, micul cititor,
călăuzit la început de adulţi( părinţi sau
educatori), va ajunge la înţelegerea mesajului,
şi, pe măsură ce va creşte, va reuşi,
treptat să-l descopere de unul singur şi sigur
va fi încântat pentru descoperirea lui.
„Chipul cifrelor” o prezintă pe o fetiţă,
Ana, care n-a devenit încă elevă, dar
vrea să ştie să numere până la zece măcar,
să scrie cifre şi să facă exerciţii simple
de matematică. Mama şi bunica ei , folosind
exemple concrete din realitatea imediat
înconjurătoare, o ajută să descopere
o multitudine de cunoştinţe, spre bucuria
fetiţei.
În lucrarea „Cristina descoperă lumea
prin imagini şi texte”, autoarea ne prezintă
o fetiţă din prima ei zi de viaţă până în prima
ei zi de şcoală. Este un prilej de a prezenta,
prin intermediul unor texte literare
în proză, mediul în care îşi duce existenţa
familia Cristinei, care este bazată pe relaţii
de convieţuire civilizată, în care există
respect , întrajutorare, hărnicie. Pe măsură
ce creşte, fetiţa descoperă natura înconjurătoare
cu frumuseţile şi bogăţiile fiecărui
anotimp şi, după exemplul celor mai mari
din familie, învaţă să se comporte civilizat,
atât acasă, cât şi în societate. Frecventarea
grădiniţei o va ajuta să descopere alte cunoştinţe
care o vor pregăti pentru o nouă
etapă a vieţii, şcoala.
Fiecare text al lucrării este un model
de exprimare corectă şi accesibilă.
O altă lucrare a Angelicăi Gherman
este o carte care, deşi are doar 16 pagini,
conţine o poveste care îi poate captiva şi
pe cititorii avizaţi, nu numai pe cei mici,
cărora le este dedicată cu prisosinţă. „ Răzbunarea
ursului păcălit de vulpe” poate fi
considerată o replică a cunoscutei poveşti
scrise de Ion Creangă. Dar nu numai atât.
Ar putea fi şi un fel de fabulă, dacă ne imaginăm
că fiecare din personajele poveştii
poate avea un corespondent în societatea
actuală: ursul, un om mai sărac cu duhul,
care nu ia în consideraţie experienţa
de-o viaţă şi se face de râs în faţa vulpii, o
femeie şmecheră, căreia îi place să-şi bată
joc de ignoranţa semenilor săi. Iepuraşul,
poate fi corespondentul unui copil ascultător,
lipsit de experienţa vieţii, dar bine
educat, având respect şi admiraţie pentru
cei care-l iubesc. Celelalte personaje ale
poveştii, căprioara, lupul, bursucul, reprezintă
oameni simpli, cărora nu le plac oamenii
vicleni şi hrăpăreţi,şi care ştiu să-şi
respecte semenii şi să le sară în ajutor la
nevoie.
La fel ca oamenii, personajele acestei
poveşti preţuiesc datinile şi obiceiurile
locurilor natale: se pregătesc pentru sărbătorirea
Anului Nou, sunt prieteni, îşi împart
daruri, se ajută în momente dificile.
Nu sunt răzbunători de obicei, dar hotărăsc
să-i dea o lecţie vulpii tocmai pentru
a o determina să respecte valorile în care
cred şi ei, să-i respecte, să le devină o adevărată
prietenă. Sfârşitul poveştii este realist:
doar şi în societatea omenească sunt
destule persoane certate cu legile bunei
cuviinţe, aşa cum e şi vulpea din povestea
de faţă, deşi s-au făcut eforturi uriaşe pentru
educarea lor.
Cititorii vor fi captivaţi de această poveste,
dar vor desprinde şi mesajele strecurate
discret de autoare: să preţuiască
prietenia, să se respecte între ei, să fie sinceri,
să preţuiască înţelepciunea proverbelor
româneşti, să fie circumspecţi în alegerea
prietenilor etc.
Fiind adresate în special copiilor de
vârstă mică, lucrările Angelicăi Gherman
sunt ilustrate. E de apreciat faptul că toate
ilustraţiile sunt în deplină concordanţă
cu conţinutul textelor şi realizate cu mult
talent de graficieni. De asemenea, sunt
inserate în lucrările autoarei şi desene de
colorat. Acestea n-au apărut întâmplător:
se ştie că tuturor copiilor le place să coloreze,
iar autoarea a făcut din această preferinţă
a copiilor mici o adevărată punte
194 HYPERION Note, comentarii, idei