citeste aici revista hyperion! - Stiri Botosani

More documents

Recommendations

Info

Alăturarea acestui succes lângă cel al montării cu o stagiune, două, în urmă în manieră de feerie şi basm a Frumoasei fără trup de tinerii actori de la Colegiul AT Laurian ne permite să afirmăm că dramaturgia lui Iorga se poate prezenta pe scenă şi nu doar la evenimente aniversare, jubiliare, ci ca puncte sigure din repertoriul unei instituţii care valorifică moştenirea culturală proprie ca o îndatorire de onoare. Mircea OPREA MAnifestAri ZILELE NICOLAE IORGA BOTOŞANI 5 – 6 IUNIE 2011 O MANIFESTARE DE PRESTIGIU NAŢIONAL MARCHEAZĂ 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA CELUI MAI MARE ISTORIC AL ROMÂNILOR Zilele Nicolae Iorga (5-6 iunie a.c.) s-au desfăşurat la Botoşani în acest an având ca organizator principal Asociaţia Culturală Nicolae Iorga – printr-un proiect finanţat de Primăria Municipiului Botoşani – iar ca parteneri: Muzeul Judeţean Botoşani, Teatrul „Mihai Eminescu”, Centrul de Studii „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni – Botoşani, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Colegiul Naţional „A.T. Laurian”. În prima zi a manifestărilor botoşănenii au participat la premiera piesei „Omul care ni trebuie”, lucrare din dramaturgia vastă a lui Nicolae Iorga, pusă în scenă de actorii teatrului „Mihai Eminescu” în regia Alexandrei Penciuc şi Marianei Cămărăşan. În debutul spectacolului, în faţa unui numeros public, actorul şi scriitorul Dan Puric a conferenţiat pe tema „Nicolae Iorga între Martirii Neamului”. În ziua a doua a manifestărilor a avut loc festivitatea redeschiderii Casei memoriale Nicolae Iorga după ample lucrări de renovare, consolidare şi extindere printr-un proiect finanţat de Consiliul Judeţean Botoşani. Din partea administraţiei publice locale la eveniment au fost prezenţi: Mihai Ţibuleac, preşedintele Consiliului Judeţean, Cătălin Alexa, viceprimar al Municipiului Botoşani, Dan Huţu, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte si Patrimoniul Cultural Naţional Botoşani şi alţii. Partea ştiinţifică a Zilelor Nicolae Iorga a fost consistent ilustrată şi în acest an printr-o manifestare de prestigiu - Simpozionul Naţional Nicolae Iorga - 140 de ani de la naştere. Simpozionul, moderat de prof. Lucia Pârvan, directorul Muzeului Judeţean de Istorie Botoşani şi prof. dr. Viorel Enea, preşedinte – director general C.S.Ş.M.S., a avut ca invitaţi: acad. Gheorghe Buzatu, acad. Constantin Marinescu, prof. univ. dr. Vasile Grozav, dr. Raluca Tomi, drd. Aurica Ichim, dr. Nicoleta Roman, drd. Loredana Mirea, conf. univ. dr. Al. Amititeloaiei, dr. Bogdan Popa, dr. Lucia Olaru Nenati, prof. Violeta Budăi-Damaschin, prof. dr. Dan Prodan, prof. Gheorghe Median şi prof. Ioan Bâlbă. La ediţia din acest an ale Zilelor Nicolae Iorga invitaţilor le-au fost înmânate diplome de excelenţă şi diplome de recunoştinţă din partea organizatorilor şi a partenerilor. (M.O.) cArte CARTEA DE VACANŢĂ Indiscutabil, de-a lungul timpului, stirpea aleasă a medicilor – scriitori, este ilustrată, de-ar fi să începem cu Hipocrat şi Galen, apoi, pentru a-i aminti, numai pe medicii români, enumerăm pe Vasile Voiculescu, Victor Papilian, Ion Biberi, Arkadie Percek, C.D. Zeletin, şi evident, încă mulţi alţii care au împărtăşit semenilor noştri câte ceva din bogata lor experienţă de viaţă. Această pasiune a scrisului, a contemplării operelor de artă, a audiţiilor muzicale, în fine, a excursiilor şi ascensiunilor montane pot surveni la medici şi ca un corolar al refugiului în faţa suferinţei şi a morţii implacabile la care sunt supuşi oamenii. Din această categorie a medicilor – scriitori face parte, bunăoară, şi dl. Nicolae C. Dimache, medic internist, stabilit în Italia, din 1969, un pasionat al excursiilor alpine, participant la numeroase expediţii şi escaladări montane în Nepal, Pakistan, Peru, China. De astă dată, dl. Nicolae C. Dimache îşi propune să efectueze o călătorie în jurul lumii, de aproximativ un an, înconjurând Africa de la Vest spre Est, apoi, Sudul Peninsulei Arabice, Nordul Indiei, Nepal, China (inclusiv Tibetul), pentru a coborâ prin Indochina, Indonezia, Australia şi Noua Zeelandă, de unde revine în Italia. Dacă Herodot cunoscuse din Africa numai Egiptul şi Nubia, astăzi se admite că acest continent este „leagănul civilizaţiilor”, de unde treptat viaţa umană s-a extins şi pe celelalte continente. Etimologic, Africa provine din rădăcina feniciană „afar” care înseamnă „praf”, rădăcină păstrată în toate limbile semitice. Romanii denumeau acest continent Africa terra („ţara afrilor”), iar pentru greci „aphrike” avea înţelesul de „fără frig”. Astăzi, bibliografia consacrată acestui continent, a ţărilor care-l alcătuiesc este vastă, numărul cărţilor, al turiştilor care fac relatări despre Africa, sporesc în mod benefic posibilităţile de cunoaştere. Am început, aşadar, lectura acestui tom masiv* ce depăşeşte 400 de pagini, ilustraţii selective şi o hartă a traseului, aşezată la începutul volumului, cu o doză de mefienţă. Mă gândeam, ce ne poate împărtăşi acest temerar călător dintr-o trecere rapidă prin atâtea ţări (35) şi patru continente. Însă, pe parcursul lecturii, am constatat adesea că N. C. D. are darul amănuntului, ştie să selecteze din noianul de impresii numai ceea ce ar interesa, încât lectura devine agreabilă. În plus, N. C. D. dispune de o sănătate bună care i-a permis să facă faţă atâtor schimbări de climă, alimentaţie, cazare, încât îşi duce la bun sfârşit acest proiect, călătorind de-a lungul traseului cu autobuzul, trenul, vaporul, avionul. Apoi, dintr-un Prolog, cu care se deschide cartea, aflăm că N. D. C. s-a pregătit pentru acest voiaj citind cărţile multor călători vestiţi (Marco Polo, Ibn Battuta, Vasco da Gama, David Livingstone etc.), s-a documentat asupra traseului, a impedimentelor şi eventualelor situaţii neprevăzute: „proiectul meu era acela de a fi cât mai mult în contact cu populaţia locală şi cu natura, fără intermediari... Am încercat să stabilesc un itinerar ideal, care să cuprindă locurile, ţările mai semnificative cu un trecut interesant, o istorie deosebită, cu caracteristici şi individualităţi marcante”. În fine, o primă parte a călătoriei este efectuată împreună cu prietenul său italian, inginerul Vieri (până în Burkina Faso), iar în Yemen este vizitat de soţia sa Ioana. Peste tot, unde ajunge N. D. C. face un scurt istoric al locului, a condiţiilor de viaţă, a posibilităţilor economice, vizitează muzee, librării, lăcaşe de cult, palate şi împrejurimi, face descrierea oamenilor, a hotelurilor, consideraţii asupra bucătăriei ţării respective, stă de vorbă cu localnicii, comentează corupţia ţărilor vizitate, citează, unde este cazul, din diferiţi călători, în special, din Ibn Battuta. După mai multe săptămâni petrecute în Africa, N D C ajunge la următoarea constatare: „Viaţa e dură în Africa, dar oamenii au o vitalitate, o spontaneitate şi o veselie admirabile. Poate că, trăind puţin, se bucură mai intens de viaţă decât popoarele longevive, plictisite şi pesimiste” (p. 87). Dintre ţările africane este impresionat de Namibia, Africa de Sud, Tanzania (pentru parcurile naţionale, munţii Kilimandjaro, unde escaladează un vârf, dar curios nu-l aminteşte pe Hemingway), Uganda (care după Churchill este „perla Africii”), Kenya („dintre toate capitalele africane pe care le-am văzut în această călătorie, Nairobi mi s-a părut cea mai aproape de noţiunea occidentală de metropolă”, p. 193). Ajungând pe subcontinentul indian, N D C ocoleşte marile oraşe Calcutta, Bombay, Madras, oraşul sfânt Varanusi (Benares, până în 1956) şi nu spune nimic de doctorul Iohann Martin Honigberger, care călătorise în India şi Africa, şi alţi români care ajunseseră pe acele meleaguri şi care au format subiectul de studiu al d-lui. Liviu Bordaş („Iter in Indiam”, Polirom, 2006). Din Nepal, N D C se deplasează în China pentru a vizita Tibetul. Ce este relevant e faptul că în drumurile sale indiene, Honigberger s-a întretăiat cu Körösi Csoma (originar dintr-un sat de lângă Tg. Secuiesc), socotit întemeietor al tibetanologiei, autor de dicţionare şi gramatici, decedat în aprilie 1842, în drum spre Lhasa. Cercetările sale sunt menţionate şi de Ion Dumitriu – Snagov (v. „India. Meridianul Gandhi”). 192 HYPERION Note, comentarii, idei
Printre alţi călători în Tibet este amintită şi Alexandra David – Néel (1868 – 1969), născută la Paris şi pasionată de studii şi limbi orientale. A călătorit de mai multe ori în Tibet, apoi, în Japonia, Coreea, China, înfiază pe lama Aphur Yongden şi scrie „Călătoria unei parizience la Lhasa” (1927). Cei dornici de a adânci subiectul pot consulta traducerile realizate din această autoare şi Suplimentul cultural, Litere, Arte, Idei (nr. 18, 22 mai 1995), al ziarului Cotidianul. În sfârşit, din cartea istoricului englez Christopher Hale „Cruciada lui Himmler. Istoria expediţiei germane în Tibet din 1938” (Ed. RAO, 2007, 2008), aflăm cum acest demnitar nazist, Himmler, pasionat de ştiinţele oculte, de civilizaţiile dispărute, susţine expediţia unui grup de cinci tineri germani în Tibet, pentru identificarea locului de origine a arienilor. În Tibet s-ar afla Shambala (Agarttha), căutată şi de Nicolae Roerich (1874 – 1947). Apoi, Hugh Richardson şi David Snellgrave sunt autorii unei „Istorii culturale a Tibetului”. În China propriu-zisă, N D C nu vizitează, bunăoară, Marele Zid Chinezesc, oraşele Beijing, Canton, Shanghai (poate că le-a vizitat cu prilejul altor călătorii?), ci se limitează la alte localităţi, de exemplu, Emei (unde a trăit şi a scris Lao Tze), care a constituit motivul unei poezii a lui Li Tai – Pe „Ascultând lăuta monahului Dzün din Su” (v. „Trei poeţi din Tang: Li Tai-Pe, Van Vei, Du Fu”, versiune românească şi cuvânt înainte de Ion Covaci, Ed. Univers, 1978), pe care o reproducem în întregime: „De sus, din Emei, | pe cărări de rugină | coboară prietenul meu | cu lăuta-i divină. | Şi-n zvonul dintâi | al divinei lăute | glăsuiesc dureros | păduri nevăzute | şi mai zburdă un râu | din strună în strună | şi brumatele clopote | în negura toamnei | răsună.| Când căzu noaptea | cine poate să-mi spună?”. Concluzia lui N D C despre această ţară uriaşă: „China se adaptează rapid spiritului capitalist, deşi pretinde că este încă o ţară comunistă” (p. 339). Itinerariul continuă cu ţări din Peninsula Indochina: Laos (observă pasiunea locuitorilor pentru igiena personală), Vietnam („Multă animaţie, vietnamezii dau senzaţia de popor foarte laborios, hiperactiv, în continuă mişcare”, p. 361), Cambodgia (ţară săracă, în genere, a fost teatrul unor experimente politice de tristă amintire. După abdicarea lui Norodom Sihanouk, care vizitase România la începutul anilor ’70, puterea este acaparată în 1975 de Pol Pot – vizitat de dictatorul român Nicolae Ceauşescu –, care în decurs de patru ani a lichidat aproximativ 2 milioane de oameni): „După 1980, Cambodgia a rămas o ţară fără lege, unde armele, drogurile şi prostituţia erau libere. Cambodgia este şi astăzi o ţară săracă, în care politicienii se ocupă de propria lor îmbogăţire” (p. 374). Vizitează, contemplă, meditează la templele de la Angkor. Bangkokul (capitala Thailandei) mai fusese văzut în două rânduri (1980, 1998), ocazie de a constata profundele transformări şi numărul imens de turişti, nivelul de trai ridicat, lumea, în general, bine îmbrăcată. În Thailanda se împlineau nouă luni de când N D C se afla în călătorie (p. 380), prilej de a enumera o sumedenie de evenimente neplăcute petrecute prin ţările străbătute. Următoarele etape ale călătoriei: Malaysia, Indonezia (nu cercetează renumitul templu Barabudur descris într-o carte celebră de Paul Mus), Australia şi Noua Zeelandă, încheie o călătorie dusă la bun sfârşit, fără incidente neplăcute. Surprinde, de pildă, că în Australia şi Noua Zeelandă nu a căutat să intre în legătură cu românii stabiliţi pe acele meleaguri. Semnalăm, în final, inconsecvenţe de datare: astfel, la pagina 111, N D C scrie că Vasco da Gama a ajuns la Capul Bunei Speranţe (iniţial, în 1488 Bartholomeo Diaz l-a numit Capul Furtunilor), în 1492, pentru ca mai la vale (p. 154 şi 278), să menţioneze anul 1498. La pagina 433, N D C scrie că James Cook a ajuns în Noua Zeelandă în 1769, pentru ca la pagina 435 să spună că în 1777. * NICOLAE C. DIMACHE: „O privire dincolo de orizont. Jurnal de călătorie în jurul lumii”, EDITURA VREMEA, Bucureşti, 2009 Ionel SAVITESCU Grigore Şoitu: Poeme de stânga Cine-aude de „Poeme de stânga”, îşi va spune îndată în barbă: Grigore Şoitu o fi vreo fiară comunistă şi curând îşi va umple pieptul bombat cu crucile şi stelele medaliilor comuniste, de vreme ce la noi comunismul e încă în floare, apud discursurile, oficiale sau nu, ale candidaţilor, din opoziţie, la ciolan. Noi vorbim însă aici de poezie, nu de politică, aşa că părerea noastră e... ternă, fără zgomot de fond măcar... Dar zic şi eu ca ei, fără să mă dau însă cu ei, pentru că, la putere sau opozanţi, toţi sunt tot o apă şi-un pământ. Aşa ceva zice şi Grigore Şoitu în volumul său de versuri. Doar că, mai coleric ca mine, poet fiind, îşi pregăteşte discursul cu niscaiva citate ca moto, zicând: cei slabi de inimă şi supărăcioşii să nu privească aici! Până deunăzi, venind vorba de cărţi, scriitorii îi repudiau pe cei săraci cu duhul. Dar iată că Grig Şoitu are în vedere alt cititor. „Primul glonţ/.../ intră în capul tău/ plin de gânduri negre”. Neatenţi la sens, cei învăţaţi cu literatura vor crede că e o metaforă aici. Deloc. E doar un scenariu virtual. Iată că Grig Şoitu face, primul, trecerea de la metaforă la virtual. Ce l-a supărat aşa tare, încât să se vadă în rol de lunetist... ba nu chiar, pentru că, aşa cum spune, n-a pus mâna vreodată pe mai mult de-„un pistol carpaţi/ calibru 7.65 mm”. Ce-ar vrea să facă poetul cu acest pistol? Să-l împuşte pe cel aflat în funcţia de preşedinte al României. În planul realului, totul este o glumă, dar în plan poetic nu este deloc. Şi vom vedea de ce. „...roşul/ se stinge/ în propria-i/ lumină”, zice Grig Şoitu. Eu, de şcoală modernistă, crescut cu „Panorama poeziei...” lui A. E. Baconsky, aş fi spus: roşul se stinge în propriul să sânge. Dar Grig nu vrea să vorbească despre teroarea comunistă, ci despre speranţa comunistă. Dacă a dat speranţe, comunismul a fost o lumină. Dar el a oferit, prin eşec, un eşec ce l-a preschimbat într-un regim inuman, o deziluzie. S-ar mai fi gândit Grigore Şoitu, la peste douăzeci de ani de la căderea comunismului în România, la ce-a fost, dacă viaţa noastră ar fi mers strună? Nu, „Poeme(le) de stânga” poartă acest nume nu pentru că ar fi „partinice”, ci pentru că sunt poeme politice (şi orice e politic este, implicit şi social). E o carte a dezamăgirilor politice, implicit sociale. O carte a dezamăgirilor şi, Grig Şoitu n-ar fi cu adevărat poet, dacă nu ar fi şi o carte a deznădejdii. Cu asta avem de a face în „Poeme(le) de stânga”. Şi cum eu-l liric şoitian nu-i unul care să lâncezească, îndată îmbracă hainele lui Che Guevara şi pentru că atâta nu-i e de ajuns, produce scenariul virtual cel mai teribil posibil să ţi-l imaginezi ca violenţă: uciderea preşedintelui. Prozator, cum sunt, pus de multe ori pe şagă, n-aş putea să nu iau în glumă desfăşurarea epică de aici. Dar, cum spuneam, în plan poetic, deziluzia şi deznădejdea preschimbă totul într-un scenariu tragic: ne vedem, în poezia lui Grig Şoitu, parcă în ochii unei fantome ce ne-a răsărit pe neaşteptate în faţă, viaţa. Întreaga viaţă: privaţiuni, mizerie, umilinţă, deziluzii. Poezie politică... Hmmm. Vorbeşti de poezie atunci, dar mai că-ţi vine să vorbeşti de politică. Cine-a fesenizat România, cine-a becalizat România, cine-a jupuit-o (ca să nu zic cu vorba mai neaoşă, belit-o)? Da, să dăm vina pe Becali, e mai bine! Cum ar zice englezul: sit! să-l stuche orice motan de treabă!... Te indignează cartea asta care-ţi aminteşte de toate, de tot ce-a fost şi este, de tot ce trăim noi ca români aruncaţi peste graniţele ţării de-un trai crud... Cum poetul nu-i lânced, deziluzia şi deznădejdea nu-l pune cu botul pe labe, ci-l duce la revoltă. Cum s-a născut comunismul? Se zice că Lenin, ajungând într-o zi Note, comentarii, idei HYPERION 193
Page 1 and 2:
Eminescu in aeternum: pp 90-109 YPE
Page 3 and 4:
EA A C C E N T Gellu DoRiAN Pentru
Page 5 and 6:
I N V I T A T U L R E V I S T E I i
Page 7 and 8:
supranumit-o agenții PR din perioa
Page 9 and 10:
în scriitori și se comportă cu a
Page 11 and 12:
toate luate la un loc. La Naum se
Page 13 and 14:
lor, de care se lipesc gagicile și
Page 15 and 16:
care l-am perceput ca fiind aproape
Page 17 and 18:
A N C H E T E L E AR R AE E AV V AI
Page 19 and 20:
se gândea pe sine într-un timp is
Page 21 and 22:
Liviu PENDEFUNDA Crucea întrandafi
Page 23 and 24:
Vasile TUDOR SONET către ALTEU Un
Page 25 and 26:
Aleksandar STOICOVICI chihlimbar st
Page 27 and 28:
Anatol GROSU nenica văzut prin och
Page 29 and 30:
Octavian PERPELEA oraşul zace ca o
Page 31 and 32:
Desen de Eden Ovidiu Luminiţa DASC
Page 33 and 34:
și rochiile lanei îi vin ca turna
Page 35 and 36:
ună aşa cum este, mici lucruri s-
Page 37 and 38:
întreabă: „Afară? Unde?!”.
Page 39 and 40:
din local era prea mare ca să aud
Page 41 and 42:
cu mușchii încordaţi în efortul
Page 43 and 44:
că umbrele începuseră să dispar
Page 45 and 46:
S-a întors și se uita circumspect
Page 47 and 48:
desprins brusc, rușinaţi și au p
Page 49 and 50:
- Mai întâi, Mihaela, am o propun
Page 51 and 52:
nu ai alte stări de indispoziţie,
Page 53 and 54:
oprit și la Mausoleul durat în pi
Page 55 and 56:
oșii pentru anii trecuţi, și flo
Page 57 and 58:
Maria care-i aștepta. Doar să-i s
Page 59 and 60:
Le era dor unul de altul, dar trebu
Page 61 and 62:
TITI: - (jenat): - Sunt disperat…
Page 63 and 64:
ACTRIŢA 1: - Din motive pe care bi
Page 65 and 66:
El ne făcu mai liberi și mai cu r
Page 67 and 68:
VEDIKIORU (iese din scenă pe unde
Page 69 and 70:
(Din culise apare Veteranul, înso
Page 71 and 72:
ACTOR 1: - Mi s-a făcut și mie de
Page 73 and 74:
CABINIERA: - De coada șoricelului
Page 75 and 76:
femeie alergând după ei, cu o fal
Page 77 and 78:
parcă în perpetuă evanescenţă,
Page 79 and 80:
instinctele fac legea, unde gelozia
Page 81 and 82:
drumul spre inimă. / în jurul meu
Page 83 and 84:
Vasile SPiRiDoN O AlTĂ ORÂNDUIAl
Page 85 and 86:
Ciprian VoloC „Mirarea de mine”
Page 87 and 88:
R E L E C T U R I R Radu VoiNESCU C
Page 89 and 90:
[Gellu Naum] poate fi considerat un
Page 91 and 92:
despre geneza sau tribulaţiile unu
Page 93 and 94:
tic [4] , ştiindu-se că romanticu
Page 95 and 96:
lună [47] , abstrage în ea atât
Page 97 and 98:
Smaranda PiNtilEi Iubirea - coordon
Page 99 and 100:
Ana-Elisabeta FloRESCU Ipoteşti -
Page 101 and 102:
„PORNI lUCEAFĂRUl...” lA A XXX
Page 103 and 104:
Alexandru STAN Vibraţii Sunt singu
Page 105 and 106:
Liniile unificatoare ale poeziei ge
Page 107 and 108:
Elena loGhiNoVSki O traducere poeti
Page 109 and 110:
Continuare din pagina 2 Congresul N
Page 111 and 112:
a făcut USR pentru promovarea poez
Page 113 and 114:
Civilizaţia creștină s-a constru
Page 115 and 116:
După această fantezie funestă, c
Page 117 and 118:
În ciuda corpului iluzoriu al lui
Page 119 and 120:
leo BUtNARU RESTABIlIREA PUNŢIlOR
Page 121 and 122:
sinucişi; oricum, atare supoziţii
Page 123 and 124:
vremi, ceea ce învederează, spre
Page 125 and 126:
Agăţaţi în iţele misterului Me
Page 127 and 128:
Inchiostro Se questo inchiostro È
Page 129 and 130:
oare o fugă până la casa în sti
Page 131 and 132:
Alberto GARCíA-TERESA Trebuie să
Page 133 and 134:
Antonio Pennacchi s-a născut la La
Page 135 and 136:
unde sunt încă săraci și se în
Page 137 and 138:
ușier. Abia ușierul a fost cel ca
Page 139 and 140:
Ce putea face bunicul? Pe Rossoni
Page 141 and 142:
Schiţă pentru o istorie a ortodoc
Page 143 and 144: fie iertat. Îl învăţau minte cu
Page 145 and 146: încîntare propunerea bătrînului
Page 147 and 148: și cîrtitori [45] (cei care n-au
Page 149 and 150: E E S E U Al. CiStElECAN DANILOV, N
Page 151 and 152: cîndva), peste smoală se pune un
Page 153 and 154: Istrate sau nașterea poeziei: răs
Page 155 and 156: unicul liman cu prelungiri firave
Page 157 and 158: nimic, ia-ţi unii dintr-ai mei…
Page 159 and 160: Paul GoRBAN Sensul “gândirii sla
Page 161 and 162: și unica noastă posibilitate de l
Page 163 and 164: Constantin CoRoiU G. Călinescu, c
Page 165 and 166: Constantin BUiCiUC Ilie Constantin,
Page 167 and 168: marius ChElARU Cu gândul că ai cl
Page 169 and 170: translării din persană în român
Page 171 and 172: Sub impactul pierderii tatălui pri
Page 173 and 174: structuri care să poată asigura f
Page 175 and 176: Faptul că euresiul generează ceva
Page 177 and 178: Pare că autorul încearcă doar s
Page 179 and 180: tradiţional, dictând acest gând
Page 181 and 182: Revelaţia lui Pahomie este mai deg
Page 183 and 184: A N I V E R S Ă R I AEchim Vancea
Page 185 and 186: M E M O R I A M Bogdan CREŢU Emil
Page 187 and 188: stă la temelia oricărei mari poez
Page 189 and 190: UN VERITABIL REGAL ARTISTIC PRIN RI
Page 191 and 192: teAtru ARTA PRESUPUNE ŞI O LUPTĂ
Page 193: Şi, la urma urmei, cine este „om
Page 197 and 198: spre lectură, care va fi baza în
Page 199 and 200: Casa Memorială Mihai Eminescu din
show all

citeste aici revista hyperion! - Stiri Botosani

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?