citeste aici revista hyperion! - Stiri Botosani

încîntare propunerea bătrînului prinţ de a pleca în Orient,
ca agent al său.
Mare vizir era atunci Petrev-Pașa sau altcineva.
Czajkowski s-a prezentat în faţa acestuia și, prin intermediul
dragomanului, i-a comunicat că șleahticul polonez
se poate prezenta în faţa pașei fără nici un fel de
recomandări, că pașa și șleahticul polonez au un singur
dușman comun, rusul, și de aceea ei sunt aliaţi firești, că
a sosit în Turcia anume pentru a lupta cu rușii. S-a sfîrșit
prin faptul că turcii i-au fixat o leafă și l-au confirmat
drept agent polonez. Pentru relaţiile cu Czajkowsi, care
trebuiau să rămînă mascate, l-au ales pe Antoine Aléon.
În scurt timp, Czajkowski s-a dovedit a fi o comoară
pentru turci. Știa tot ce se petrece în Turcia, cine și în ce
scop venea și pleca, cine simpatiza și cine nu simpatiza
cu Rusia.
Or, se apropia vremea evenimentelor din Europa;
bătea la ușă anul 1848. Polonia fierbea, se pregătea revolta
din 1846, istoria Cracoviei și a Poznanului, Hôtelul
Lambert lucra la capacitate maximă…
Czajkowski și vechiul său tovarăș și conaţional, Sidor
Sidorovici Ravski (care trăiește în prezent la Rusciuc)
și-au făcut apariţia în Dobrogea. Ravski a făcut cunoștinţă
și s-a împrietenit cu întreaga populaţie malorusă,
o lămurea în privinţa puternicilor cazaci, risipea aurul
și a obţinut ca preoţii să rostească la ectenii: «pomenește-l,
Doamne, pe tătucul nostru Sidor Sidorovici!» În
ce măsură îl simpatiza și adera la ideile lui poporul, nu
știm; acest popor însă nu se temea de nimic mai mult,
ca de boieri, de la care a și plecat în Turcia (a fugit în
turcime) și n-a urît pe nimeni atît de tare, ca pe afurisiţii
de «leși». Năzuinţele politice îi sunt mai mult decît
străine acestui popor, de aceea e și de înţeles că Ravski a
obţinut doar faptul că era pomenit la ectenii, iar întreaga
sa influenţă și întregul său efort au rămas fără vreo
consecinţă, iar acum sunt complet uitate în Dobrogea.
Dar se înţelege că sufletul și principalul instrument
al întregii afaceri a fost Czajkowski, cel care a făurit ideea
de reinstaurare a căzăcimii și visa să ajungă hatman.
Entuziasmat, precum Ravski, de visele privitoare la nobleţea
stirpei căzăcești, el își propunea să verse această
stirpe într-un tot, cu propagandă din Dobrogea, prin
intermediul cazacilor de aici, să slăbească Rusia (Marea
Rusie), cu susţinerea elementului sectant care, subminînd
Ortodoxia, ar fi putut priva Rusia de dreptul de a
se amesteca în problemele raialelor ortodoxe din Turcia
și, în final, să elibereze Malorusia, Donul, Uralul și Caucazul,
cu ajutorul turcilor. Ultima idee ar putea să pară
mai mult decît incredibilă, ba chiar stupidă, numai că
idei asemănătoare circulau de multă vreme la slavii-turcofili.
Ea reprezintă structura de bază a panslavismului.
«În venele sultanului, spun acești domni, curge sînge
slav, deoarece unul din domnitorii turci s-a însurat cu
o prinţesă sîrbă. Nici prin limbă, nici prin credinţă, el
nu aparţine niciunuia dintre neamurile slave; din cauza
aceasta, toate seminţiile slave îi sunt în egală măsură de
străine sau de apropiate. Singur în Europa, cu poporul
său turc puţin numeros, doar el poate deveni conducătorul
slavilor, fără să trezească între aceștia invidie ori
dușmănie de neam. E destul să-i înalţe cineva steagul
panslavismului, să adune în jurul lui toate popoarele
slave, pentru ca el să le fie mijlocitor, și într-o clipă nu
va mai fi nici Austria, nici Rusia, iar problema popoarelor
va fi cîștigată. Hmelniţchi [34] încă se gîndea să se
supună turcilor». Așa vorbesc slavii-turcofili în cercul
lui Czajkowski și al complicilor săi. Aceste idei efemere
nici nu necesită comentarii…
Cu scopul de a-i face să renască pe cazaci, Czajkowski
și Ravski au pornit să cutreiere satele. Era nu știu ce sărbătoare;
voinicii erau beţi și, cum se obișnuiește, s-au
speriat zdravăn la apariţia necunoscuţilor. În frica lor,
cazacii (lucrurile se petreceau la Sarichioi) s-au adresat
lui Goncearov [35] și i-au poruncit să afle totul în amănunt.
Goncearov a căutat să fie pe placul noilor veniţi,
a intrat în vorbă cu ei, a aflat că, în genere, cazacii și
căzăcimea reprezintă nec plus ultra structurii omenești,
structură care trebuie păzită ca lumina ochilor, a aflat
că muscalii sunt un popor necredincios, o corcitură între
urangutan și urs, că lipovenii (staroverii) sunt urmașii
vechilor novgorodeni, deoarece au o mare înclinaţie
către negoţ: a fost de acord și n-a priceput nimic.
După care, trăgîndu-i de limbă pe oaspeţi, a aflat că se
pregătește nu știu ce revoltă, care îi va elibera pe cazaci
de sub stăpînirea rușilor și le va oferi Ortodocșilor de
Rit Vechi libertatea credinţei. Lui îi cereau sprijinul în
agitaţia purtată pe Don. Goncearov nu i-a refuzat, dar
a reţinut că oaspeţii sunt boieri de seamă și că nu strică
să fii prieten cu ei. La despărţire, Czajkowski i-a dăruit
spre amintire un ac de cravată, cu un vultur monocefal
din argint. Din acuza acestui ac de cravată, sărmanul
Goncearov era cît pe ce să-și găsească sfîrșitul. Cazacii
au priceput pe dată cum stă treaba: «foaia (înţelegerea)
e mîna antihristului!» au urlat ei, «te-ai obligat faţă de
boieri! ai vîndut pacea!» S-a stîrnit zarvă. Goncearov
n-a putut și nici n-a îndrăznit să explice nimic. Nekrasoviștii
urlau, le era frică, își aminteau frînturi din spusele
musafirilor, așa că au tras concluzia că Goncearov a
primit acul cu gămălie ca semn al obligaţiei de a merge
mort-copt să-i ajute pe polonezi, atunci cînd aceștia se
vor răzvrăti. S-a creat o agitaţie nemaipomenită; zvonurile
au ajuns la urechile autorităţilor, iar Goncearov,
împreună cu cîţiva tovarăși, au nimerit în închisoarea
din Rusciuc, unde au și zăcut câteva luni, pînă ce pașa
n-a primit o recomandare secretă din Constantinopol,
să facă uitată povestea. Cam de pe-acum începe participarea
lui Goncearov la problemele acestei lumi.
S-a năcut la Kara-Burnu și de mic a rămas orfan.
Copil fiind, a păscut porcii și doar în câteva săptămîni a
învăţat carte. A crescut în locuri uitate de lume, în sate
sălbatice de cazaci, unde nu era nici o posibilitate să te
dezvolţi, și a sfârșit prin a călători la Petersburg, la Paris
și la Londra, prin a fi prezentat răposatului împărat
Nikolai I, prin a fi cunoscut personal de către Czartoryski,
Resit-Pașa, Thouvenel [36] și Herzen. În 1829, cînd
34. Bogdan Zinovi Mihailovici Hmelniţki (cca.1595 – 1657), a condus
lupta de eliberare a Ucrainei de sub Uniunea statală polono-lituaniană;
este întemeietorul Hetmanatului cazacilor zaporojeni.
35. Desigur, Osip Semionovici Goncear(ov) (1796 – 1879).
36. Edouard-Antoine Touvenel (1818 – 1866), politician şi diplomat
Universalis HYPERION 143