citeste aici revista hyperion! - Stiri Botosani

traian D. lAZăR
ClANUl IORGA. POEŢII.
Oamenii se nasc liberi și egali în drepturi, a afirmat
iluminismul și a impus revoluţia franceză din 1789. Și
cu o dotare fizică și intelectuală (aproximativ) egală, a
completat pedagogia modernă. S-a admis că în formarea
și evoluţia personalităţii factorii esenţiali sunt ereditatea
și condiţiile de existenţă (mediu).
Dacă avem în vedere forţa culturală creatoare a lui
Nicolae Iorga și cadrul universitar ori așezămintele
culturale de la Vălenii de Munte unde au vieţuit descendenţii
lui, vom deduce că aceștia au beneficiat de
condiţiile cele mai propice pentru a se forma ca oameni
culţi (de cultură) și creatori în domeniul cultural.
Cu o precizare necesară - să avem în vedere și contribuţia
ereditară pe linie maternă, nu doar pe pater
familias.
Întradevăr, după câte cunoaștem descendenţii lui
N. Iorga din prima căsătorie (Petru, Elena, Maria, Florica)
nu s-au afirmat pe planul creaţiei culturale (au
avut o afirmare anemică sau nulă). În schimb, zestrea
culturală ereditară a celei de a doua soţii a lui N. Iorga,
Ecaterina (Catinca), sora istoricului Ion Bogdan, a
fost mai consistentă. Descendenţii din această căsătorie
s-au afirmat în creaţia literar-artistică ori știinţifică.
Mircea și Ștefan au fost, unul inginer celălalt medic, și
poeţi, Magdalina - pictoriţă, Liliana, istoric. Mai puţin
cunoscuţi în acest plan au rămas, (pentru noi) doar
Adriana, Valentin și Alina.
Și cu o a doua precizare, sugerată de o constatare
a lui C. Brâncuși: la umbra marilor arbori, nu crește
iarba. Sau, nu crește decât iarba și arboretul, nuanţăm
noi. Dar din marii arbori, după moartea lor, hrăninduse
din seva trunchiului lor mort, pot crește alţi arbori
la fel de falnici.
MIRCEA N. IORGA (1902-1966) a urmat la un nivel
mai redus (jos) multilateralitatea manifestărilor tatălui
său în domeniile literar, politic, știinţific.
De profesie inginer, el a fost, din1934, directorul
Școlii superioare de arte și meserii din București caracterizat
de ziarul „Naţionalul Nou” ca un „specialist
de aspră și serioasă pregătire” căci studiase în Italia. În
funcţia de director a dovedit „spirit practic (și) disciplina
severă a bunului gospodar”. A renovat și înzestrat
localul școlii, a reorganizat atelierele și le-a înzestrat
cu noi aparate 1 . Succesele sale au provocat invidii
și reclamaţii calomnioase privind afacerile oneroase
pe seama banului public în care s-ar fi implicat, ceea ce
a dus la suspendarea sa din funcţie. 2 Ancheta a stabilit
nevinovăţia ing. Mircea Iorga. În anul 1939 el era directorul
Liceului industrial „Carol al II-lea” din București.
Împărtășind orientarea (promonarhistă și) procarlistă
a tatălui său dar și prin natura obligaţiilor sale
de cadru didactic și director a fost angrenat în acţiunile
ce marcau sărbătorile epocii, între care se numărau
și cele privindu-i pe membrii dinastiei. Astfel, cu prilejul
aniversării zilei de naștere a regelui Carol al II-lea
(16 octombrie), în anul 1939, la Liceul industrial din
București purtând numele regelui, s-a organizat o festivitate.
După un Te-Deum și programul Străjii Ţării
(intonarea Imnului regal, ridicarea pavilionului naţional,
cântarea Tatălui nostru, rostirea devizei și crezului
străjerilor), directorul liceului, Mircea Iorga a pronunţat
un discurs de elogiere a lui Carol al II-lea. „Opera
de reformator a Regelui Carol al II-lea a dat roadele
frumoase pe care le vedem astăzi”, a spus M. Iorga.
„De ziua lui, îi mărturisim devotamentul prin reînnoirea
jurământului faţă de el”. A urmat un program artistic
cuprinzând cântece și poezii dedicate regelui 3 .
Roadele creaţiei literare a lui M. Iorga au fost adunate
în placheta „Din drumul Golgotei, Versuri 1924-
1940”. Titlul ales și selecţia realizată din creaţia sa poetică
atestă impactul pe care l-a avut asupra poetului
asasinarea tatălui său de către legionari, în noiembrie
1940. Poezia „Păcatul tău” evocă acest moment
tragic,exprimând regretul fiului de a-și fi pierdut tatăl
(„lumina”) și de a fi rămas în viaţă. El se referă la „crucea
ce ţi-o duci / Pe calea fără umilinţă / Să suferi vrei
păcatul tău / De-a fi rămas între cei vii / Nu vrei să-ţi
uiţi lumina ta / Închisă azi într-un sicriu” 4 .
168 HYPERION Eseu