citeste aici revista hyperion! - Stiri Botosani

fie iertat. Îl învăţau minte cu biciul chiar acolo, la krug,
însă numărul de lovituri depindea de ataman, doar el
singur putea pune capăt pedepsei. Cel pedepsit trebuia
să facă o plecăciune la picioarele celor din krug și ale
atamanului și să spună: «mulţumesc că m-aţi învăţat!»
Pentru adulter, femeii i se aplicau de două ori mai multe
lovituri decît cazacului, pe baza unuia din proverbele
noastre. Pentru înjurături, de asemenea bice. Pentru
ameninţarea cu moartea, indiferent de forma în care a
fost exprimată, prin vorbă sau prin faptă, cel vinovat
era bătut iniţial de artel, în artel, adică de forţele reunite
ale tuturor participanţilor, după care era dus în faţa
krug-ului, care îl lăsa la cheremul celui ofensat. [16] Acesta
din urmă lega vinovatul acasă, de poartă, și-l ocăra
cît și cum îi era voia, cu dreptul de a-l bate pe cel pedepsit
cu ce se nimerește, dacă acesta începe să se împotrivească.
Această formă de pedeapsă se încheia de
regulă prin aceea că prietenii și rudele vinovatului îl
răscumpărau de la ofensat, pentru a-l lăsa să moară în
tihnă, peste vreo două săptămîni sau o lună de la bătaie.
Pentru crimă fără premeditare, urma de asemenea să
fie lăsat la cheremul [familiei celui ucis]; pentru crimă
premeditată, era împușcat cu archebuza sau cu pistolul.
Pentru trădare faţă de oastea Kubanului, era îngropat
de viu, pînă la umeri, în pămînt.
Pincipala îndeletnicire a cazacilor era pescuitul.
Acesta se efectua de către arteluri, fiecare cu cîte douăsprezece
bărci, care pluteau spre Trapezunt [17] , pe Dunăre,
la Smirna [18] , la Solun [19] , sub comanda unor atamani
diferiţi. Doar acești atamani aveau dreptul să vîndă
peștele, astfel încît membrii artelului nu puteau să se
sape unul pe altul; atamanii păstrau banii comuni, pentru
ca artelul să nu-i bea fără rost. Împărţirea cîștigului
se făcea doar la înapoierea în sat, cînd aproape că a treia
parte din suma încasată de artel mergea pentru biserică
și pentru oaste.
Apoi, nici un cazac nu avea voie să se îndepărteze de
sat fără un tovarăș. Chiar și pe timp de război, cazacul
nu făcea de santinelă și nici nu era trimis să patruleze
de unul singur. Lucrul acesta fusese instituit pentru a
nu apărea cumva vreun act de trădare și, se pare, a fost
stabilit chiar de către Ignat.
Toate aceste rînduieli au dispărut complet în Dobrogea,
unde sunt numite aiureli de odinioară, dar încă se
mai respectă, din cîte se aude, la cei din Mainos, loc în
care se ţine chiar și acum letopiseţul oștilor căzăcești și
se păstrează Cartea lui Ignat. Această carte, despre existenţa
căreia la noi, în Rusia, nu știe, pare-se, nimeni, reprezintă
testamentul politico-administrativ al lui Ignat.
În ea sunt cuprinse rînduielile morale și cele ale vieţii
căzăcești.
16. Care îl putea batjocori, bate, ucide sau să-şi reverse mila asupra
lui.
17. Trapezunt (Trabzon) sau Trebizond, oraş pe coasta sud-estică a
Mării Negre, capitala fostului imperiu întemeiat de Alexios Comnen
în 1204.
18. Smirna sau Izmir – mare oraş-port de pe ţărmul turcesc al Mării
Egee.
19. Solun este numele bulgăresc al Salonicului, al doilea oraş ca
mărime din Grecia.
Cazacii însă n-au trăit prea mult în Cuban.
Doar ce-au apucat să se așeze, cînd din nou s-au văzut
nevoiţi să pornească la drum. În timpul împărătesei
Anna Ioannovna [20] , Gudovich a cucerit Anapa [21] , iar
cazacii au trebuit să se mute în Turcia. Atunci, spune
legenda, și-au făcut apariţia în faţa zidurilor Ţarigradului
și i-au cerut sultanului să-i primească ca pe niște
oameni care-l urăsc pe Ţarul moscal. Au făcut promisiunea
că vor porni cu război asupra Rusiei și, pentru
a dovedi deplina ruptură cu aceasta, au hotărît să tragă
în crucea cu patru extremităţi, emblema Ortodoxiei,
mai exact a slăvitei Rusii. La început, n-au dorit să-i
primească, dar prin demonstrarea unei asemenea dușmănii
faţă de Rusia, Turcia a sfârșit prin a-i primi și i-a
așezat, o parte în Dobrogea, în două sate (Dunavăţ și
Sarichioi), o alta, lîngă Samsul și Kara Burnu.
Înlesnirile care li s-au dat erau uriașe. Deplină scutire
de orice fel de impozite sau obligaţii, dreptul de a
avea judecată și măsuri de pedeapsă proprii, cu independenţă
totală faţă de autorităţile locale și cu obligaţia
de a lupta cu rușii, atunci cînd situaţia o va impune. În
satele acestora, turcii nici măcar nu îndrăzneau să se
arate; bulgarii le știau de frică, și doar Secea Zaporojeană
a îndrăznit să li se împotrivească, dar și aceasta a
mîncat o păpară zdravănă de la nekrasoviști: la începutul
secolului curent au fost cît pe ce să-i măcelărească
pe zaporojeni.
Nutrind dușmănie înveninată și ură faţă de Rusia,
Ignat-cazacii n-au putut trăi netulburaţi și în pace în
Dobrogea. Dezbinările religioase dar, mai ales, înaintările
rușilor, care de pe vremea împărătesei Ekaterina II
erau tot mai dese, semănau discordie și groază în satele
căzăcești dobrogene. S-a ajuns în cele din urmă ca, în
1811, Dunavăţul, speriat de apropierea Rușilor, să fugă
în Macedonia și să se așeze pe malul Golfului Enos [22] ,
în vreme ce o altă parte a plecat în Asia Mică, înspre
Lacul Maynos. [23] Turcii au fost de acord cu această
strămutare, iar cazacii ar fi putut să se gospodărească
în toată regula, dacă în Maynos n-ar fi izbucnit ciuma,
care a pustiit din cale-afară satul Bin-Evler („o mie de
case”). Din acest motiv, au izbucnit intrigi. Dorind să
populeze din nou Maynos-ul, bătrînii de aici au intervenit
la Poartă pentru a fi strămutaţi la ei, cu forţa, cazacii
din Enos. Au reușit să aranjeze strămutarea, dar
ciuma nu le dădea pace, cazacii nu conteneau să moară,
astfel încît, în clipa de faţă, în Asia Mică sunt mai puţin
de 200 de gospodării căzăcești. Acei cazaci care se
așezaseră în Samsul și Kara Burnu s-au strămutat între
timp în Dobrogea.
Or, un nou aflux de Ortodocși de Rit Vechi se vărsa
în mod constant în Dobrogea, doar că aceștia nu mai
erau cazaci, ci ţărani ruși. Nekrasoviștii îi primeau cu
plăcere în mijlocul lor, iar cînd Sarichioiul a devenit
20. Împărăteasă a Rusiei (1730 – 1740), la a cărei urcare pe tron a
contribuit şi prinţul Antioh Cantemir.
21. Contele Ivan Vasilievici Gudovici (1741 – 1820) a asediat şi
cucerit Anapa în 1791.
22. Golf pe malul nordic al Mării Mediterane..
23. La aproximativ 25 km. de oraşul-port la Marea de Marmara,
Bandirma (grec. Panormos).
Universalis HYPERION 141