citeste aici revista hyperion! - Stiri Botosani

trebuie! –, dînd cu porţia, pe cîte o săptămînă, haleală
la compatrioţii care-l ling în cur și-l declară victorios,
fără să lupte în realitate, în războiul cu America, avînd
la bază, sub ape, submarinele brejneviste gata să dea în
clocot Casa Albă, Pentagonul, și să scufunde Manhatann-ul
cel putregăios și plin de jeguri; – și aici (ridică
șapca albă, de Dictator), Cel mai Iubit Fiu al Poporului,
cel care nu ne dă cafea, nu ne dă portocale, banane,
cacaco, zahăr, ulei, carne, dar ne dă în schimb frig și
întuneric, teamă și frică, disperare și foame, drept pentru
care poporul îi ridică osanale, imnuri, îi face statui
și portrete, lăudîndu-i, în gemete la cozi, la serviciu și
acasă, marea lui capacitate de-a ne ţine graniţele închise,
făcîndu-ne case în care se va îmbolnăvim și să plecăm
pe lumea cealaltă fără să afle ce-i cu adevărat libertatea,
cum este fericirea, El, Cel ce urcă naţiunea spre comunism
în zbor, căruia și noi, aici, acum, ne pregătim să-i
glorificăm faptele, dragi pretini și pretini…
TITI (l-a urmărit cu atenţie, fără să se manifeste în
vreun fel, așteptînd ca de din culise să apară unul din cei
doi securiști să-i închidă gura actorului): – Ar putea ieși
ceva din ideea asta…
ACTOR 1: – Crezi…
TITI: – Dar totul în decorul pe care l-am gîndit: cimitirul
în spate, sugerat… În fundal, profilul cîtorva
blocuri peste care atîrnă gîtul unei macarale… În prim
plan cele douăsprezece socluri – unsprezece acoperite
cu steagurile unor ţări sau pur și simplu cu steagul partidului,
iar al doisprezecelea soclu, liber, și pe care scrie:
BINE AŢI VENIT, MULT IUBITE ȘI STIMATE TO-
VARĂȘE PREȘEDINTE! …
ACTOR 1: – Știu… Și de odată soclurile sunt dezvelite
și apar figurile celor unsprezece dictatori…
TITI: – Fiecare cu discursul lui…
ACTOR 1: – În zilele glorioase ale
Celuimaiiubitfiu-alpoporului…
TITI: – Ce-ar fi rău în acest adevăr… Păi, cînd eram
mic, nimeni nu-mi spunea să nu mă joc prin pădure
sau printre stivele de chirpici de-a hoţii și vardiștii, de-a
haiducii, iar, mai tîrziu, cu Jeni, prima mea iubită, de-a
mama și tata… Totul este o joacă… Lumea s-ar simţi
mai degajată… Nu crezi…
ACTOR 1: – Cred… Dar ei ce vor zice? …
TITI: – Caut soluţia… Îmi frămînt creierii…
ACTOR 1: – Cred că la Munchen sau la Londra, ori
la Washington, s-ar putea…
TITI: – Sanchi… Se poate și aici… Totul este să găsim
calea…
ACTOR 1: – Vigilenţa este prea mare… Să vezi cîţi
vor rămîne din cei din corp – ansamblu… Rîndul trecut
au ras vreo zece… Ba că are rudă în străinătate, ba
că nu este membru de partid, ba că n-a vrut să semneze
un angajament, că pare suspect doar așa, după moacă
sau că are faţa de bidon turtit, ori că una sau alta dintre
ţesătoare n-a cedat tovarășului activist sau ofiţerului…
O să vezi, că n-o să ai oameni nici pentru montaj și va
trebui ca noi să declamăm tîmpeniile alea…
TITI(dînd a lehamite din mînă): – Bă Che Guevara,
că altfel nu pot să-ţi zic, un actor trebuie să declame
orice, că doar nu crede niciodată în ceea ce spune, fie
că este Hamlet, Lear, Romeo sau Lazăr de la Rusca, Silvester
care salvează abatajul sau Gelu Ruscanu, Ștefan
Gheorghidiu sau mai știu eu cine… Declamă, se dezbracă,
intră în pielea lui, se duce la cîrciumă, dacă acasă
îi este greu…
ACTOR 1: – Dacă are bani…
TITI: – Găsește el un mușteriu acolo… Și uită de toate…
, iar mîine o ia de la capăt…
ACTOR 1: – Da… ,dar mîine vine
Celmaiiubitfiualpoporului…
TITI: – E treaba activiștilor și securiștilor… Noi
ne-o facem pe a noastră…
ACTOR 1: – Dar ei ne încurcă…
TITI: – Asta-i nenorocirea… Și atunci trebuie să găsim
căile pe care să mergem, iar ei să spună că sunt cele
bune… Dar ele sunt cele alese de noi…
ACTOR 1: – N-o să ţină…
TITI: – Trebuie să-i încurcăm și noi… O cale este
aceasta, de a-i pune să-i scotocească în suflete pe recitatori…
Să aibă impresia că au făcut ceva… În timp ce noi
ne facem, treaba… Toate replicile vor fi din discursurile
Dictatorului… O să-l cenzureze și pe el? … Motiv să mă
plîng la chiar Cabinetul 2… Dacă nu chiar la 1… A vorbi
de funie în casa spînzuratului este o artă ce le întrece
pe toate celelalte…
ACTOR 1: – Chestiunea e că săpunul este la el…
TITI: – Așa e… Că nici detergent nu mai găsim…
Totuși, cheia e la noi…
ACTOR 1: – Doar săpun Cheia… Că pe cel cu glicerină
l-au confiscat…
TITI: – Așa e… Aluneca funia mai ușor…
ACTOR 1: – Și mirosea și frumos…
TITI: – Tu-i lamba mă-sii…
ACTOR 1: – Iar nu-i gaz…
TITI: – Or să zică, fii, tovule, serios. Iar eu o să le
spun, tot ca la broșurică, hai, tovule, ce ai împotriva cuvintelor
lui, cum vrei să-l cunoască lumea prin artă, ce
ai impresia că omul stă la televizor de la telejurnal la
telejurnal, două ore pe noapte, să-l asculte sau să asculte
ce-a făcut… Nu! … Or aici, pe scenă, prin cuvintele
lui, îl facem nemuritor… Sau mai nemuritor, că el este
deja…
ACTOR 1: – Hai, bă, Titi, tu ai impresia că organele
nu veghează, că sunt oarbe sau se lasă orbite. Numai
dacă te-ai face un pic la cabine ai auzi ce grozăvii îi întreabă
pe beţii copii… Ele văd totul, nu le scapă nimic…
Crezi că eu mă deghizez așa din plăcere? Nu… Pur și
simplu să le dau cu tifla… Zilele trecute, o razie prin
oraș le-a ras scalpul tuturor pletoșilor din oraș… Printre
ei l-a luat și pe fiul prim-secretarului… Pînă să-și
de-a seama cei de la frizeria miliţiei, i-au luat zulufii, iar
acum șeful dă cu subsemnatul în faţa tovarășei prim…
Ce crezi… Înainte de venirea în oraș a Celuimaiiubitfiualpoporului,
se face curăţenie generală… Crezi că ei
o să le scape?
TITI: – Zic și eu… (bate în masă cu degetele, scoţînd
un zgomot ca de metronom)… Bă, și paparuda aia nu
mai aduce nechezolul acela…
68 HYPERION Teatru