citeste aici revista hyperion! - Stiri Botosani

I sau poate chiar și ale ţarului Aleksei Mihailovici. [5] Cel
puţin, în acele timpuri a început fuga lor în Malorusia,
în Polonia și în Suedia. Dintre toţi cei care s-au exilat la
Dunăre, cei mai remarcabili au fost, în mod categoric,
nekrasoviștii.
În 1717, s-a tulburat slăvitul și pașnicul Don și s-a
aprins răzmeriţa lui Bulavin. [6] Din vremuri imemoriale,
Donul a primit la sînul său pe orice venetic, indiferent
cine ar fi fost și de unde ar fi venit, iar odată cu
apariţia Ortodoxiei de Rit Vechi și a ramificării ei în
diferite eresuri, el a oferit în străfundurile sale deplina
libertate religioasă. Se înţelege că nici primul, nici celălalt
fapt nu era întărit de nici un fel de lege sau acord,
era pur și simplu un obicei, pe care l-a elaborat viaţa
însăși, însă extrem de preţuit de cazacii din partea locului,
ca să nu mai vorbim de străinii care se grăbeau
să plece în masă pe Don, refugiindu-se, pe de o parte,
din pricina prigoanei religioase, iar pe de alta, din cauza
transformările care au început să se producă în organismul
de stat al patriei. Realmente, pe timpul domniei lui
Petru I, poporul se refugia în masă pe Don. Fugeau în
mod special schismaticii, fugeau recruţii, cei aflaţi sub
anchetă, – care pentru cruce, care pentru barbă [7] , care
pentru recensămîntul pe cap de locuitor. În asemenea
circumstanţe, guvernul marelui reformator trebuia să ia
măsuri radicale. El a revendicat Donului circa patruzeci
de mii de fugari. Cazacii au refuzat. Atunci, Petru I a
trimis un corp de oaste sub comanda prinţului Dolgorukov
[8] însă prinţul a fost ucis la prima ciocnire. Împăratul
a trimis o nouă armată și atunci s-a ridicat cu toată
forţa ei ultima răzmeriţă a cazacilor. Comandantul șef
era Bulavin, care s-a împușcat ulterior într-o împresurare
[9] , iar ajutoarele sale erau atamanii Golîi, Dranîi și
Nekrasa. [10] Primii doi au murit și ei, singurul care a scăpat
teafăr a fost Ignat, domnul Nekrasa:
5. Aleksei Mihailovici (1629 – 1676) – al doilea ţar (începînd cu
1645) din dinastia Romanovilor; pe timpul său s-a produs schisma
din Biserica Ortodoxă Rusă.
6. Kondratii Afanasievici Bulavin (1660 – 1708) – ataman al cazacilor
de pe Don, de numele său se leagă declanşarea Războiului ţărănesc
din anii 1707-1709.
7. Atitudinea lui Petru I faţă de staroveri se schimbă din 1714: dacă
la începutul domniei sale se arătase oarecum indiferent faţă de
aceştia, răsplătindu-i chiar pe cei refugiaţi în schiturile din Starodubie
pentru ajutorul pe care i l-au acordat în timpul Războiului rusosuedez
purtat pe vremea sa, ulterior va institui o serie de măsuri
represive (de la ironizarea acestora în mascarade şi tot felul de procesiuni
caraghioase, pînă la dubla impozitare, interzicerea accesului
la funcţii, imposibilitatea de a depune plîngeri sau mutilare corporală)
care îi vor determina să părăsească în masă Rusia. Fusese instituit,
de asemenea, şi un impozit pentru purtatul bărbii.
8. Prinţul Iuri Vladimirovici Dolgorukov (1664 – 1707) avea misiunea
de a-i captura pe ţăranii şerbi fugari. Va fi ucis pe 9 septembrie
1707.
9. Pe 7 iulie 1708. Împrejurările morţii lui Kondrati Bulavin nu sunt
tocmai clare: în momentul în care oştile ruseşti s-au apropiat de tabăra
de insurgenţi de la Cerkasska, un grup de complotişti, coordonaţi
din umbră de Ilia Zerşcikov, au încercat să-l captureze de viu
pe ataman. Acesta s-a refugiat, împreună cu un grup de cazaci care
i-au rămas fideli, într-o casă cu ziduri de piatră şi a opus rezistenţă.
După o luptă îndîrjită, pentru a nu cădea în mîinile complotiştilor,
Bulavin s-a împuşcat. Tot atunci, se spune, s-ar fi sinucis şi fiica acestuia,
Galina.
10. Atamanii Nikita Golîi şi Semion Dranîi vor sfîrşi în 1708, primul
fiind capturat şi executat, cel de-al doilea în luptă.
«A plecat, a luat cu sine patruzeci de mii,
Fără bătrîni, fără cei mici –
Doar tineri flăcăi, fete tinerele»,
spun versurile unui cîntec căzăcesc, ce se cîntă în
două variante, una întru slava lui Ignat, cealaltă de ocară,
unde e numit hoţ, tîlhar, trădător al Ţarului-Alb.
Cît popor a plecat în realitate cu Ignat, istoria nu ne
spune nimic precis; se știe cu siguranţă doar că și el, și
tovarășii săi de drum, erau Ortodocși de Rit Vechi din
orientarea cu popă și că persecuţia religioasă era desemnată
de ei drept cauză a emigrării.
Fugarii s-au deplasat spre Kuban, aflat pe atunci sub
stăpînirea hanilor din Crimeea, și s-au stabilit în apropierea
localităţii Anapa de astăzi. [11] Hanului i-au jurat
că-l vor sluji cu credinţă și adevăr și s-au ţinut de promisiune.
Au luat parte la toate incursiunile celor din Crimeea
asupra odiosului Moscal, pe care îl considerau un
neam inferior, prin comparaţie cu nobila lor rădăcină
căzăcească. Trebuie adăugat că, în timpul incursiunilor,
ei au furat în genere puţin, prădînd îndeosebi vechi
cărţi tipărite, vechi icoane, odoare, clopote ș.a.m.d., lucruri
sfinte, despre care se spune că se mai păstrează
și astăzi într-o așezare situată nu departe de Marea de
Marmara, la 24 de ore distanţă de Brusa, unde există
chiar steagurile și tunurile cu care au plecat de pe Don.
Trebuie să admitem că Ignat făcea parte din personalităţile
remarcabile. Se vede aceasta din respectul cu
care se raportează la el descendenţii răzvrătiţilor care
l-au însoţit. În ochii acestora, el e văzut aproape ca un
sfînt. Despre mintea, înţelepciunea, spiritul organizatoric
ale acestuia vorbesc așa cum vorbeau cîndva grecii
despre legiuitorii lor. La o adică, acest Licurg cu două
rînduri de dinţi în gură (așa spune cel puţin tradiţia) [12]
a știut nu doar să înfiinţeze oștirea sa din Kuban, ci să-i
și dea o organizare temeinică și care, în ciuda a tot felul
de piedici posibile, e susţinută și astăzi de cele mai importante
principii.
La krug [13] trebuia să se înfăţișeze fiecare cazac. Colindînd
prin sat la vreme de seară, esaulul [14] bătea la
ferești și striga: atamani-năzdrăvani, nu vă împrăștiaţi,
nu plecaţi prin lume, iar dacă cineva pleacă pe jos ori
călare – 20 de piaștri [15] , sentinţă militară. La krug, se
luau toate hotărîrile ce ţineau de armată: alegerea atamanului
pe timp de un an (începînd cu Sf. Gheorghe
de primăvară), alegerea esaulilor, se verificau veniturile
și cheltuielile comune și se derula judecata. Interogarea
celui învinuit o făceau atamanul și bătrînii; krug-ul hotăra
dacă cel judecat a procedat cu dreptate sau s-a făcut
vinovat și rostea sentinţa: să fie învăţat minte sau să
11. Actualmente, oraş-staţiune din sudul Rusiei, regiunea
Krasnodarsk.
12. E posibil ca, la baza numelui de familie «Некрасов», să fi stat
supranumele (porecla) «некрас(ивый)».
13. Formă de consiliu în tradiţia căzăcească (круг — ’cerc’).
14. Termen de provenienţă turcă, ce desemna un grad ofiţeresc în
oastea căzăcească, echivalent celui de căpitan.
15. Monedă turcească de argint; valoarea ei s-a schimbat de la
epocă la epocă; a circulat in Imperiul ottoman şi în ţările limitrofe.
140 HYPERION Universalis