citeste aici revista hyperion! - Stiri Botosani

I
N
V
I
T
A
T
U
L
R
E
V
I
S
T
E
I i
D
O
I
N
A
U
R
I
C
A
R
I
U
„Oamenii simt
că le-a fost furată
istoria adevărată“
AndrA rotAru în diAlog cu doinA uricAriu
V
Andra Rotaru: Volumele reunite sub titlul „Scara leilor”
editura Polirom, 2011 continuă periplul inițiat prin publicarea
romanului „Maxilarul inferior”, vol. 1 și 2, editura
Polirom 2010. Cititorii afl ă o istorie crudă a anilor
1941-1947, despre distrugerea sistematică a democrației,
începând cu anii 1945-1947, despre deportările în Siberia
dar și despre schimbările petrecute în România în
anii post-comunismului. Continuați povestea părinților
dvs., povestea copilăriei și adolescenței. Povestiți violul
lui tanti Tudora, un personaj apropiat dvs. în copilărie și
adolescență și treceți dezinvolt la interviul cu regele Mihai
despre 23 august 1944. Cât de difi cil este să țineți în
mâna ce scrie și în memorie planuri atât de numeroase,
să oferiți cititorilor o parte ascunsă a istoriei?
Doina Uricariu: Scara leilor continuă Maxilarul inferior
dar cele două cărți, alcătuite din câte două volume fi ecare,
pot fi citite și în ordine inversă. Memoria este un
drum, nu ținta pe care o urmează o săgeată. Ea are dus
și întors, popasuri, ieșiri în peisaj, cărărui paralele, platouri
unde se odihnește. Romanul memoriei și romanul
istoriei se pot străbate așa cum descoperi rând pe
rând insulele fi ecărui arhipelag. Și tot ce ține de geografi
a umană, de felul în care o fi ință anume sau oameni
din varii perioade și locuri infl uențează spațiul în
care trăiesc, locuiesc, pun lumea la cale, cum se spune.
Poveștile mele nu urmăresc un determinism mecanic.
Ele acționează precum undele în fi zica cuantică. E o
mișcare ondulatorie. Ar fi simplu ca destinul să însemne
doar calea săgeții de la arcul întins la țintă.
A.R.: Ați pus un accent deosebit pe documentare, parcă și
mai vizibil în „Scara leilor”. Au existat în aceste volume
numeroase surse de documentare, de la mărturiile
regelui Mihai, la tot ce ați parcurs din arhiva regelui și
familiei sale, când ați stat aproape două luni la Versoix.
Apoi documentele diplomatice, cele emise de serviciile secrete.
Cum v-ați ales arhivele și cât de accesibile v-au fost
toate sursele de documentare?
D.U.: Când am decis să fac o carte cu M.S. Regele Mihai
în luna mai a anului 1990, eram deja tobă de istorie
învățată nu din tratate ci și din felul în care fuseseră
concepute seriile de Documente privitoare la 1848
și 23 August 1944, ultima serie în patru volume, îngrijită
de Ion Ardeleanu. Documentarea crește ca iedera.
E sufi cient să cauți ceva și ceea ce găsești de duce
la ceva în plus, printr-o ramifi care teribilă. Uneori te
poți bloca, poți da peste documente falsifi cate. Cine ia
drept literă de lege ce s-a scris despre procesele criminalilor
de război în „Scânteia” intră într-o înfundătură.
Sau despre istoria comunismului scrisă de comuniști
și kaghebiști. Dar cine citește declarațiile regelui Mihai
din presa occidentală pe vremea lui Ceaușescu deschide
ochii. Din cartea lui Ion Ardealeanu care adună în
1985 documentele privitoare la 23 august unele mi-au
fost foarte utile, altele, selectate din presă, mi-au trezit
rezerve, dar toate m-au ajutat să-mi fac o idee. Am lucrat
mult în Arhive, am trăit în biblioteci și arhive ca
Invitatul revistei HYPERION 3