citeste aici revista hyperion! - Stiri Botosani

Sub impactul pierderii tatălui prin asasinarea de
către legionari, poetul selectează retrospectiv din întreaga
sa viaţă un șir de momente tragice. El constată
cu amărăciune că e „sătul” de viaţa pe care a dus-o:
„Am plâns când m-au zvârlit pe lume / Și-or plânge alţii
când m-or duce / Sătul de glume / Sătul de cruce” 5 .
„Născut dintr-o străină vrere”, poetul considera că
„a vieţuit ca un osândit” și acum e pregătit „să treacă
spre tăcere”. Dezorientat și aflat la o răscruce a drumului
său în viaţă, ca răspuns la îndemnurile altora de
a înainta (avansa) către o lume nouă, nedefinită însă,
alegerea sa este „ia-o la-ntâmplare”. Era reacţia deznădăjduită,
protestul resemnat, al unui spirit riguros,
format după tiparele, știinţelor exacte, faţă de ilogicele
și imprevizibilele evoluţii social-politice interbelice.
Resemnarea poetului, îmbracă formă creștină căci în
condiţiile în care „s-aprind în fiecare zi credinţe noi”,
el și cei ce-l urmează pe Dumnezeu, merg pe drumul
Golgotei. Ei trec prin gloată „surâzători / Și iertători /
Când li se scuipă-n faţă vina” 6 .
Tabloul sumbru al vieţii poetului, așa cum ne-o înfăţișează
versurile din placheta menţionată conţine
însă și câteva insule de liniște și seninătate în creaţiile
consacrate membrilor apropiaţi ai familiei. Într-o
poezie dinaintea tragicului an 1940, Mircea Iorga își
exprimă admiraţia faţă de capacitatea tatălui său de a
reconstitui în scrierile sale, trecutul istoric. „Acele vremuri
cărturare / Tu le cunoști și-i scump cuvântul / Cu
care-nvii în fiecare / Din noi ce-a înghiţit pământul” 7 .
Secvenţe emoţionate sunt dedicate bunicii, îndurerată
de dispariţia „moșneagului” ei, dar care cu înţelepciunea
senectuţii acceptă inevitabilitatea decesului fiinţei
dragi, și mamei a cărei „tristă cântare” de odinioară e
„singura pe care / Mi place / S-o mai ascult” 8 .
Puţine versuri sunt consacrate subiectului dragostei
feminine, iubirii, subiect tratat cu discreţie și parcimonie
de poet.
Natura se bucură de mai multă atenţie, de o mai
mare extindere în creaţia poetică a lui M. Iorga. Tema
este tratată atât în stil romantic-semănătorist cât și în
tonalitate simbolistă. Influenţa coșbuciană este evidentă
în versuri ca: „Pe sub umbra care-o scoate / Șirul
de uluci în drum / Câini și păsări, laolaltă / Dorm
acum” 9 . Iar maniera simbolistă transpare din versuri
ca: „Un picur, două / Grele / Pline / Plouă”, sau, în
„Caldarâmul strigă / Răsună sec / Trec” 10 . Atmosfera
sumbră din creaţia poetică a lui Mircea Iorga dinaintea
șocului din noiembrie 1940, contrastează puternic
cu împlinirile sale din cariera profesională și politică.
Aceste producţii literare sumbre trădează (ne dezvăluie)
ori o puternică influenţă bacoviană ori un spirit
ambiţios, nemulţumit de nivelul atins în ascensiunea
social-politică.
Mircea Iorga s-a afirmat ca om politic, în cadrul
Partidului Naţional condus de tatăl său. A candidat
pe listele acestui partid și a fost ales de două ori ca
membru al Camerei Deputaţilor. În alegerile din iulie
1932 a candidat pe lista Uniunii Naţionale (alianţă
electorală din care făcea parte Partidul Naţional) în judeţul
Botoșani, pe locul al doilea, și a fost ales. 11
ȘTEFAN N. IORGA (1906-1975) a studiat în străinătate,
ca și fratele său, Mircea. În 1939 era asistent
la facultatea de medicină din București. Spre deosebire
de Mircea se străduia să se sustragă excesului de
personalitate a tatălui său. 12 Ștefan s-a afirmat mai devreme
și mai intens decât Mircea în domeniul creaţiei
poetice debutând în volum înaintea acestuia. Era și
apreciat mai mult, ca poet, de către tatăl său. În 1933
a publicat volumul „Orizonturi”. Revista Naţiunea (director
A. C. Cuza), comentându-i volumul, relevă că
Șt. Iorga ţine calea de mijloc între poezia clasică și tendinţele
modernizatoare ale versificării. El nu se lasă
influenţat de „elucubraţiile fără sens, fără ritm și fără
rimă a poeţilor moderniști”. Din poezia modernă de
azi, aprecia revista menţionată, nu vor înfrunta timpurile
decât „strofele care poartă gravitatea armoniei
și care legănând sufletele noastre redau eternul românesc”.
Printre versurile reușite ale tânărului poet erau
citate următoarele: „Știu undeva într-un ungher de
ţară / Un stufăriș pe-o margine de loc (de lac? nn.) /
Pe care păsări șuierat coboară / Pe care nuferi, liniște
desfac./ S-a limpezit tăcerea pe cetate / Întârziat, arareori,
vre-un svon / Prin tainele văzduhului răsbate,/
Domnesc,se suie luna la amvon 13 .
Cercetarea (studierea) creaţiei literare a lui Șt. N.
Iorga ne dezvăluie un poet nu lipsit de har. Crearea
unor imagini inedite, originalitatea expresiei în tematica
abordată, abilitatea în versificarea sunt unele dintre
meritele poeziilor sale.
În versurile sale noaptea e grea „ca-n iernile polare”,
iar sălciile au „subţiori uriașe” („Împărtășire”) 14 , o pasăre
în zbor e „un fulg către stele” („Pasărea prinsă”) 15 ,
îndrăgostitul slujește „legat de parul dorului” („Drum
smuls”) 16 , pe mare, poetul admiră „îndrăzneţul prorelor
plug”, în furtună catargele par „două suspine împietrite
într-a frânghiilor plasă” („Suflet nevăzut”) 17 ,
păsările albe sunt „stropi din ale vieţii izvoare” („Păsări
negre, păsări albe”) 18 .
Eternele teme poetice, natura și dragostea, îmbracă
în creaţia lui N. Iorga un înveliș original. Cum ajunge
gândul poetului îndrăgostit, la iubita lui? „Un fir de
gând s-a luat dup-o albină,/ Și calea lui a fost nespus
de lungă;/ Târziu, când mi-a părut că n-o s-ajungă,/
S-a așezat la tine în grădină”/(Răsărit de soare) 19 .
În tehnica de versificare, Șt. N. Iorga probează că
are simţul muzicalităţii, folosind combinaţii lexicale
ce denotă influenţe simboliste: „Hamburg / Ape ce
curg sub cerul murg / Sfârșit de zi, strade pustii, ore
târzii / Lumini în lac, pânze ce tac, parcă de-un veac /
Două pornesc, se urmăresc și rătăcesc” („În noapte”) 20 .
Cu toate acestea Șt. N. Iorga nu s-a impus în primele
rânduri ale poeziei românești. Cauza? Poate volumul
redus al creaţiei sale poetice, faptul că pentru
el poezia era un hobby de tinereţe, prioritară fiind
profesia de medic. Dar mai degrabă maniera în care a
creat aparţinând clasicismului și unor curente literare
Eseu HYPERION 169