citeste aici revista hyperion! - Stiri Botosani

fosforescent, spunându-i că era din nou la modă. Iar
sfârșitul de săptămână era partea cea mai proastă. Ea
venea în camera unde se afla el, fără chef de vorbă, poate
doar din dorinţa de a fi văzută, iar înainte de a dispărea
se uita în jur cu o ușoară uimire în priviri. Ea
analiza totul iar și iar, totul, nu doar pe el. Apoi el o privea
plin de curiozitate când se așeza pe iarbă, în fundul
grădinii, sub castan, cu ziarele la ea. După o vreme
se retrăgea în camera de oaspeţi ca să facă duș, să se
îmbrace, să se macheze, să se parfumeze. Își îngroșa
buzele cu rujul cel roșu, de parcă i-ar fi citit gândurile.
Poate că Rodney Tarpin încuraja atitudinea asta
Monroe – un clișeu pe care Beard era acum silit să-l
împărtășească.
Dacă era acasă atunci când ea pleca (încerca din
răsputeri să-și găsească noaptea ceva de făcut), nu reușea
să se înfrâneze de la a încerca să-și aline dorul și
durerea. Privea, pe o fereastră de la etaj, cum se avânta
în aerul serii din Belsize Park, cum pășea pe aleea
grădinii – câtă trădare din partea porţii grădinii, de își
permitea să scârţâie ca odinioară – și se urca în mașină,
un Peugeot mic, negru și îndărătnic, dar cu un demaraj
nerușinat de zgomotos. Nerăbdarea ei vădită, ea ambalând
motorul în timp ce părăsea trotuarul, îi intensificau
tensiune: știa că ea știe că el o urmărește. Apoi
absenţa ei adăsta în asfinţitul soarelui de vară precum
fumul unui foc făcut în grădină, o încărcătură erotică
de particule invizibile ce-l făcu să rămâne nemișcat
momente în șir. Își tot spunea că nu îl cuprinsese încă
nebunia, deși tocmai o degustase, deja înghiţise o sorbitură
amară.
Ceea ce-l uimea era incapacitatea de a se gândi la
altceva. Când citea o carte, când ţinea un discurs, singure
lucruri la care se gândea de fapt era la ea și Tarpin.
Era o idee proastă să rămână acasă când ea se vedea
cu el, dar de când cu Lisabona îi pierise cheful de a-și
vizita vechile prietene. A preferat să ţină o serie de discursuri
despre teoria câmpurilor cuantice la Royal Geographical
Society, s-a lansat în dezbateri la radio și televiziune,
și ţinea locul vreunui coleg bolnav la câte un
eveniment. Filosofii știinţei nu aveau decât să creadă ce
vor, fizica nu era viciată de om, ea descria lumea care
ar fi supravieţuit chiar și după dispariţia bărbatului și
a femeii, cu tristeţile lor cu tot. În privinţa asta era pe
aceeași lungime de undă cu Albert Einstein.
Dar chiar dacă cina cu prietenii până târziu ajungea
acasă înaintea ei și, vrând-nevrând trebuia să aștepte
pâna când se întorcea deși oricum nu s-ar fi întamplat
nimic.Ea obișnuia să meargă direct in camera ei, iar
el să rămâna într-a sa, nedorind să dea ochii cu ea în
timp ce urca scările, o simţea epuizată ca după o partidă
de sex. Era probabil mai bine când ea rămânea peste
noapte la Tarpin, probabil, l-ar fi privat de o noapte
de somn.
Într-o noapte, pe la două, la sfârșitul lui iulie, el stătea
în pat, în capot, ascultând radioul când a auzit-o
intrând. Atunci, fără să fi pus la cale ceva, înscena o
diversiune care să o facă geloasă și nesigură, care să o
facă să se întoarcă la el. Pe BBC World Service o femeie
vorbea despre obiceiurile de la sat și cum afectau ele
viaţa familială în rândurile populaţiei curde, un discurs
monoton și liniștitor despre cruzime, nedreptate
și absurd. Beard dădu mai incet televizorul și, ţinând
în continuare degetele pe clanţa, fredonă un cântec de
leagăn.Se gândea că din camera ei îi putea auzi doar
vocea nu și cuvintele.După ce incheie ultimul vers,
dădu din nou televizorul tare pentru a surprinde, câteva
momente vocea femeii, apoi o întrerupse cu o replică
din discursul ţinut în seara aceea.O lăsă apoi pe
femeie să continue cu o replică ceva mai lungă.Continuă
astfel cinci minute, alternând vocea sa cu a femeii,
câteodata reușind să suprapună cu măiestrie cele două
voci.Casa era cufundată în tăcere, asculta și ea bineînţeles,
apoi merse la baie, deschise robinetul, trase apa
la toaletă și începu să râdă cu poftă. Patrice trebuia să
știe că amanta lui era o inteligentă. Apoi izbucni întrun
râs înfundat. Patrice trebuia să știe că se simţea bine.
În noaptea aceea nu a prea reușit să doarmă; pe la
4, dupa o lungă tăcere, mocnind de liniștea intimităţii,
deschise ușa de la dormitor și, fără a se opri din șușotit,
coborî scările cu spatele, aplecându-se ușor pentru a
bate cu palmele în trepte-simula astfel pașii însoţitoarei,
în tandem cu ai săi. Ăsta era un soi de plan logic la
care doar un nebun ar fi recurs. După ce și-a condus
insoţitoarea spre ieșire, luându-și la revedere printre
săruturi tăcute și, închizând ușa din faţă cu o fermitate
ce răsună în întreaga casă, s-a dus sus și a căzut toropit
de somn, abia după șase repetându-și în șoaptă: „Judecă-ma
după fapte.” Se trezi o oră mai târziu ca să fie
sigur că dă cu ochii de Patrice înainte ca ea să plece la
serviciu, ca să o facă să vadă cât de bine dispus era, așa
dintr-o dată.
Ea se opri în ușă, cu cheile de la mașină în mână, iar
geanta ticsită cu cărţi îi apăsa greu pe umăr, peste bluza
înflorată. Arăta, fără îndoială, distrusă, lipsită de vlagă,
cu toate că vocea îi rămăsese la fel de vioaie. Ea îi spuse
că avea să-l invite pe Rodney la cină și că avea, probabil,
să rămână peste noapte și de aceea i-ar fi fost recunoscătoare
dacă el, Michael, s-ar ţine departe de bucătărie.
Se întâmpla să fie ziua lui de mers la Centru pentru
o prelegere. Năuc de oboseală, își începu ziua holbându-se
prin geamul mânjit al trenului la grozava îmbinare
de haos și plictiseală din suburbiile Londrei și
blestemându-și nebunia. Era oare rândul lui să lipească
urechea de perete pentru a urmări vocile ? Sub nici
o formă ! Avea să rămână pe-afară. Era oare gonit din
propria-i casă de amantul nevesti-sii? De neconceput!
Avea să-l înfrunte! Dar o luptă cu Tarpin? Și asta ieșea
din discuţie, Tarpin l-ar fi făcut afiș. Era clar că nu se
pricepea la luat decizii și la ticluit planuri și de aceea,
de acum înainte, ar trebui să ţină cont de cât de șubredă
îi era judecata și să acţioneze mai cumpătat, chiar
pasiv, cinstit, să nu mai încalce vreo regulă, să nu mai
facă nimic ieșit din comun.
Câteva luni mai târziu el avea să-și încalce decizia
de la primul până la ultimul cuvânt…
Traducere din limba engleză de Andrei Alecsa
128 HYPERION Universalis