citeste aici revista hyperion! - Stiri Botosani

cîndva), peste smoală se pune un strat de carton, pentru ca
igrasia să nu urce în pereţi. Se înalţă pereţii, din chirpici, din
vălătuci, din cărămidă sau din lemn, după buzunarul fiecăruia
și în funcţie de ce se poate găsi pe șantiere. Pereţii înălţaţi
de Liviu loan Stoiciu nu-mi dau prea bine seama din ce fel
de zidărie sînt ; s-ar putea să fie din chirpici, după cum s-ar
putea să fie din piatră, din cărămidă sau cine știe din ce lemn
cîinesc sau păsăresc.” În general comentariul se lasă dus unde-i
place, face toate divagaţiile posibile, dar nici observaţiile
și judecăţile critice, spuse franc, nu lipsesc. Dacă nu-i critică
literară, nici departe nu e.
Burdușite cu de toate (confesiuni, portrete, însemnări de
jurnal, articole politice, eseuri literare ș.a.) sînt Capete-le de
rînd. Danilov n-are nici aici respect de genuri și specii, căci
el lucrează la o singură scriitură, indiferent de pretextul pe
care și-l oferă, iar această scriitură amestecă de la sine amintirea
cu ideea, notaţia cu interpretarea, generalul cu amănuntul,
joaca cu gravitatea și fantezia cu scrupulul. Le amestecă
după un fel de reţetă liberă, dar din care nu lipsește niciodată
umorul, unul de substanţă, cu care sînt văzute, înţelese și înfăţișate
lucrurile. Judecata lui e, de fapt, o înţelegere, nu o sentinţă.
Tocmai de aceea Danilov nu e dintre nervoși nici măcar
atunci cînd e de-a binelea furios, cultivînd un fel de empatie
de pornire ca scrupul de înţelegere. Scriitura lui nu-i dintre
cele iritate și iritabile, inflamate și inflamabile, deși, cînd e cazul,
nu-i lipsește tranșanţa. Oricît de amestecate ar fi însă lucrurile,
tot literatura (și, din ea, firește, poezia) e cea care domină
peste tot; chiar și acolo unde e vorba de reacţii imediat
politice, traduse într-un fel de editoriale de moment. Editorialistica
lui Danilov e, în primul rînd, o lucrare de artă, măcar
că o lucrare de reacţie, de replică, de exasperare. E de artă
nu pentru că i-ar lipsi atitudinea directă, ci pentru că această
atitudine e plasată, de regulă, într-o schiţă. Majoritatea bucăţilor
strînse în secţiunea a doua (Omul – suma tuturor animalelor)
sînt niște decupaje caragialiene veritabile, instantanee
de bijutier al moravurilor, fiziologii surprinse în flagrant.
Există, însă, alături de caragialiene, și destule urmuziene, împrăștiate
cam peste tot. Dar există mai ales o pledoarie pentru
poezie, pentru poezia care te duce la Dumnezeu: “Adevărata
poezie, indiferent de stilul în care e scrisă, seamănă cu o rugăciune.
O simţi cum îţi tulbură nu numai sufletul, ci și trupul”.
Experienţa creativă personală e pusă sub semnul acestui
mecanism de lift inefabil: „Imaginile și metaforele cu ajutorul
cărora am încercat să sondez realitatea imediată m-au ajutat
să ajung într-un spaţiu vecin cu divinitatea”. Acest concept
de poezie extatică operează ca o favoare interpretativă atunci
cînd e întîlnit în poezia altora, deși Danilov nu face din el o
prejudecată, ba nici măcar o grilă. Grosul cărţii e alcătuit din
portrete și comentarii dedicate poeţilor (destule reluate din
Apocalipsa...). Sînt, de regulă, comentarii care se lasă contaminate
atît de spiritul ca atare al operei, cît și de spiritul ei
imagistic, lui Danilov plăcîndu-i să zăbovească în reconstituirea
“universurilor” lirice și să reînnădească el imaginile întrun
fel de poveste rezumativă. Comentariile sînt din principiu
empatice, iar unde empatia e mai groasă ele trec într-un fel
de euforie a jocului, în pură juisare inventivă.
Opera:
Poezie:
Fîntîni carteziene, poeme, Iași, 1980; Cîmp negru, poeme,
București, 1982; Arlechini la marginea cîmpului, Versuri,
București, 1985; Poezii, Iași, 1987; Deasupra lucrurilor, neantul,
Versuri, București, 1990; Mirele orb, București, 1995;
Deasupra lucrurilor neantul / Au deussus des choses, le neant,
Botoșani, 1997; Nouă variaţiuni pentru orgă, Antologie, Cu
o prefaţă de Mircea Mihăieș, Iași, 1999; Peisaj cu ziduri și uși,
poeme, ediţie bilingvă româno- engleză, traducere de Sean
Cotter, Timișoara, 2000; Suflete la second-hand, București,
2000; În deșert și pe ape, poeme, Chișinău, 2000; Umbră de
aur, melancolia, poeme, Botoșani, 2000; Secol, Iași, 2003; Ferapont,
antologie de poezie, Pitești, 2005; Centura de castitate,
București, 2007; Traian T. Coșovei, Nichita Danilov, Ion Mureșan,
Ioan Es. Pop, Liviu Ioan Stoiciu, Băutorii de absint, antologie
de grup, Prefaţă de Bogdan Creţu, Pitești, 2007.
Proză:
Nevasta lui Hans, Iași, 1996; Tălpi. Șotronul, roman, Iași,
2004; Mașa și Extraterestrul, roman, Iași, 2005; Locomotiva
Noimann, roman din ciclul Tălpi, Iași, 2008; Mama Sonya,
Povestiri, București, 2008; Ambasadorul invizibil, Roman în
șase tablouri, Postfaţă de Radu Aldulescu, Iași, 2010.
Eseu, publicistică:
Urechea de cîrpă, pamflete, Iași, 1992; Apocalipsa de carton,
eseuri, Iași,1995; Capete de rînd, Pitești, 2006.
Referinţe critice:
Nicolae Ciobanu, Întîlnire cu opera, București, 1982; M.
Niţescu, Atitudini critice, București, 1983; Al. Dobrescu, Foiletoane,
III, Iași, 1984; Victor Felea, Aspecte ale poeziei de azi,
III, Cluj, 1984; Adrian Dinu Rachieru, Vocaţia sintezei, Timișoașa,
1985; idem, Poeţi din Bucovina, Timișoara, 1996;
Gheorghe Grigurcu, Existenţa poeziei, București, 1986; idem,
Poezie română contemporană, I, Iași, 2000; Valeriu Cristea,
Fereastra criticului, București, 1987; Dumitru Micu, Limbaje
lirice contemporane, București, 1988; Eugen Simion, Scriitori
români de azi, IV, București, 1989; Traian T. Coșovei, Pornind
de la un vers, București, 1990; Sebastian Vlad Popa, în
Caiete critice, nr. 8-9/1991; Radu G. Ţeposu, Istoria tragică și
grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, București, 1992;
Ștefan Melancu, în Apostrof, nr. 6/1993; Ion Negoiţescu, Scriitori
contemporani, Cluj, 1994; Ioan Holban, Salonul refuzaţilor,
Iași, 1995; Gheorghe Perian, Scriitori români postmoderni,
Cluj, 1996; Ion Pop, Pagini transparente, Cluj, 1997; idem,
Viaţă și texte, Cluj, 2001; Cornel Regman, Dinspre „Cercul
literar” spre „optzeciști”, București, 1997; Ioan Milea, în Dicţionarul
Scriitorilor Români, D-L, București, 1998; Emilian
Galaicu-Păun, Poezia de după poezie, Chișinău, 1999; Mircea
A. Diaconu, Feţele poeziei, Iași, 1999; idem, Poezia postmodernă,
Brașov, 2002; Ion Roșioru, în Tomis, nr. 1/1999; Al.
Cistelecan, Top ten, Cluj, 2000; idem, Al doilea top, Brașov,
2004; Daniel Corbu, Generaţia poetică ’80, Iași, 2000; Marian
Popa, Istoria literaturii române de azi pe mîine, II, București,
2001; Raluca Dună, Laurenţiu Hanganu, în Dicţionarul general
al literaturii române, C-D, București, 2004; Ion Bogdan
Lefter, Flashback 1985: începuturile „noii poezii”, Pitești, 2005;
Paul Aretzu, Viziuni critice, Craiova, 2005; George Vulturescu,
Cronicar pe frontiera Poesis, Iași, 2005; Aurel Sasu, Dicţionarul
biografic al literaturii române, Pitești, 2006; Nicolae
Manolescu, Istoria critică a literaturii române, Pitești, 2008;
***, Scriitori și publiciști ieșeni. Dicţionar 1945-2008, Iași, 2009.
Eseu HYPERION 149