citeste aici revista hyperion! - Stiri Botosani

ună aşa cum este, mici lucruri s-ar mai putea face,
nu zic nu, dar nu ştiu dacă are rost sa revii’’.
Numele Lana, fiind scris cu l mic, poate fi uşor citit
Iana şi titlul ştiut de el era ,,poezie strînsă cu uşa’’.
Lana Moscaliuc este o actriţă de la Teatrul de Stat
Constanţa, pe care am cunoscut-o în Inimi cicatrizate,
o adaptare după Marcel (Max) Blecher a lui Radu
Afrim. Spun am cunoscut-o, înţelegînd prin asta că
nu poţi cunoaşte un om decît atunci cînd îşi lasă totul
la vedere şi asta a făcut ea cu acel rol, cu emoţiile
personajului Eva. Ne-am revăzut la Festivalul de Comedie
de la Galaţi. Cînd i-am
dat să citească o poezie de-a
mea, a spus că parcă ar fi scrisă
pentru ea. Cam aşa trebuie
să fie o poezie, să producă
această impresie, că este scrisă
pentru cititor. Dar pentru
asta e nevoie de sinceritate
deplină cu tine însuţi. De aceea
i-am şi împrumutat numele,
nu doar fiindcă are o rezonanţă
poetică. De la ea am
învăţat că dacă miroşi trandafirii
roz din Brăila începi să rîzi.
La început plănuisem să scriem
o carte împreună, numai
că eu n-am putut renunţa la
poveştile mele. Ea spune, la
un moment dat:
ruxandra scrie din amintirile
universurilor paralele
pe care nu crede că le visează.
proiecţiile astrale colorează
adeseori
lumea-n albastru.
ochii ei devin însă verzi
cînd spală ciorapi bărbăteşti.
avem ceva în comun:
ne numărăm zilele în afara
timpului
desigur lîngă marile ape.
eu şi ruxandra.
Pe coperta patru Horia Gârbea spunea:
"Fericiţi poeţii care izbutesc să fie ei înşişi, fără a se
lăsa nicio clipă seduşi de vreo retorică, veche sau la
modă, ce nu-i reprezintă! Fericiţi poeţii care nu contrafac
nimic pentru a clipi complice spre cititor, cerşindu-i
un zîmbet. Nespus de fericiţi poeţii care ştiu
să tacă atunci cînd nu au nimic de zis şi să rupă la
timp firul sau chiar gîtul poemului cînd el şi-a epuizat
forţa. Încă mai fericiţi poeţii care au puterea să
fie altfel de la un text la altul şi să rămînă totuşi ei
înşişi, măsurîndu-şi succesul prin identificarea cu poezia,
nu cu strălucirea poleită a sintagmelor. Fericită,
aşadar, este - şi fie să rămînă - Ruxandra Anton, vechea
mea prietenă. Ea are toate aceste însuşiri şi pe
deasupra pe aceea de a scrie rar şi bine, bucurîndune
cu adevărul şi firescul poeziei sale. "
Ce a spus Ion Mureşan la lansarea de la USR: Sunt
sincer, nevinovat şi nervos pentru că prietenul meu
Gălăţanu a spus tot ce voiam să spun eu. Aşa ceva
cred că este o telepatie vietnameză. Pe scurt, rezum
ce-a spus el, pe urmă o să spun şi eu ceva: a spus că
este o carte foarte bună şi, el n-a spus asta, dar eu
folosesc cuvinte mai dure şi spun că este inexplicabil
cum de eu nu am auzit despre Ruxandra Anton. Numele
ei acum l-am auzit pentru că Tracus Arte este
o editură foarte agresivă şi
cum pe d-nul Cristescu nu-l
pot refuza şi cum faţă de dnul
Perţa am îndoieli, el fiind
aşa, mai mare, am deschis
cartea şi am citit. Am deschis
pur şi simplu la prefaţă
şi am rămas absolut surprins
de claritatea gândului, de cât
de frumos spune ea lucrurile.
Apoi am citit alte cinci
poeme absolut la întâmplare
şi am rămas surprins. Noi
de ce nu ştim? De ce nu este
ea în prima linie a poeziei din
România? Haideţi să verificăm:
,,la căminul cultural era
biblioteca/ o cămăruţă întunecoasă
în spatele scenei ticsită
de cărţi/ cu un bibliotecar
bătrîn care nu semăna cu bătrînii
din sat/ hainele lui aveau
alt miros altă croială şi mîinile
lui erau transparente/ iar cînd
vorbea parcă citea/ cărţile au
un destin al lor/ de unele cărţi
dictatorul se teme/ spunea el
privindu-mă în ochi insistent/
privirea lui mă făcea să mă
simt mai mare/ capul îmi ieşea prin acoperiş şi parcă
vedeam marginile lumii/ cînd era singur îmi arăta cîte
o asemenea carte/ dar nu mi-o dădea niciodată acasă/
îmi citea cîte un pasaj/ subliniat de el cu creion chimic/
din care nu înţelegeam mare lucru/ dar mă înstrăina de
acele locuri atît de cunoscue’’. Asta-i poezie! Eu cred că
poezia nu trebuie să complice lumea, ci să o simplifice
şi să-ţi redea starea aceea emoţională. Sunt bineînţeles
habndicapat, toţi mi-au luat toate ideile şi eu
nu pot decât să ader la ei. Nu pot decât să vă mai citesc,
nu pentru mine, ci ca să vă conving pe dvs. Chiar
ne bucurăm! Să descoperi un poet adevărat nu se întâmplă
în fiecare zi! Eu cred că d-nul Manolescu stă
acolo sus şi ne ascultă.
Poesis HYPERION 33