citeste aici revista hyperion! - Stiri Botosani

translării din persană în română, de Rumi 16 și complexa
simbolistică personală (datorată și misticii sufi): șamsi/
soarele, era de fapt prietenul său, Șamsuddin-ē Tabriz
(Șams-ē Tabriz 17 ), intelectul era asemuit unui vînător, sufletul
fiind cîinele. Poate alta ar fi calea noastră prin lumea
poetului dacă am citi Rubāyātele cu un glosar de termeni
/ expresii persane, poate și sufi, dacă am beneficia
poate și de o încercare de analiză comparativă a sensurilor
posibile ale unor simboluri și discuţiile aferente.
Ce a adus succesul lui Khayyam? A contribuit această
obturare a posibilului mesaj sufi? Dacă da, cît anume,
dacă nu, care ar fi fost imaginea poetului la noi 18 ? Putem
discuta despre traducerea lui Khayyam încercînd, de pildă,
o extrapolare a comentariilor legate de versiunile Blaga
și Doinaș la Faust, sau Sakuntala, versiunea lui Coșbuc,
la traducătorii români ai poetului persan? Comparând
versiunile pe care le avem în română, dincolo de concluziile
legate de limba și de corectitudinea variantelor din
care au fost traduse, de chiar veridicitatea lor, de ediţiile
folosite ca sursă, de calitatea redării lingvistice și poetice
a poemelor, o concluzie este certă – Khayyam este cunoscut,
apreciat și „căutat” la noi, fie și dacă vorbim numai
din punct de vedere temporal, întâi datorită acestora.
Ce a adus bun, ce a „pierdut” și de ce fiecare, este o altă
discuţie.
În cazul de faţă, Elisabeta Isanos a căutat să realizeze
o ediţie nu doar plăcută la lectură, ci care să păstreze pe
cât posibil mesajul lui Khayyam, așa cum a fost el relevat
prin ediţiile consultate, dându-le o haină care are printre
caracteristici și muzicalitatea, rima, ritmul specifice și catrenului
occidental. Exemple: „Laleaua cupei, zorilor onchin!/
Pentru surâs ridic paharul plin!/ Din cupa ta cu
buze ca și tine, / Bea! Să nu simţi durerile cum vin.” Sau:
Dă-ţi seama înţeleptul unde bate/ Cu-aceste vorbe zilnic
repetate:/ E scurtă viaţa! N-ai aceeași soartă/ ca ierburile
ce renasc tăiate.” Și poemul care a dat titlul volumului:
„Nu ești stăpân pe propriul destin./ De ce te temi de zilele
ce vin?/ Ce poate să-ţi aducă viitorul?/ Ai clipa doar! Trăiește-ţi-o
din plin!”
Fiecare ediţie în limba română, fiecare semnatar al
versiunilor, între care și Elisabeta Isanos, a căutat să ofere
un drum către poezia lui Khayyam.
Omar Khayyám, Ai clipa doar…, catrene, versiune românească
de Elisabeta Isanos, Editura Lucman, București,
2007, 192 p.
(Endnotes)
1. Alte volume publicate: Oraşe nostalgice, poezii, 1969, Versuri,
Ed. Junimea, Iaşi, 1980, Grădina de iarnă, poezii, 1987, Necuprinsele,
poezii, 1999, Paşaport pentru Oraşul de Sus, proză,
1999, Doctorul de pe comoară, 1999, Cântecul Soarelui, poem,
2001, În căutarea Magdei Isanos, eseu biografic, 2003, Drumul
spre Ombria, proză, 2004, Cosânzenii, roman biografic, 2005,
Amur, roman, 2006, În Bucureşti, fără adresă, eseu, 2008, Duminică
devreme, poezii, volum în ediţie electronică, Poarta de Vest,
roman, 2010. la acestea se adaugă şi traduceri în şi din franceză
ş.a. A publicat poezii, proze scurte, eseuri, traduceri în diverse
reviste, gazete literare, între care, în zona noastră, „Convorbiri
literare”, „Dacia literară”, „Bucovina literară”, „Crai nou” (ziarul
judeţean din Suceava).
2. Surse în limba franceză: Le Quatrains de Khèyam, traduit du
persan par J.B. Nichols, Paris, Imprimerie Impériale, 1867, Rubayat,
traducere de Edward Fitzgerald, Houghton Mifflin and Company,
Boston, 1894, Les Quatrains d’Ommar Khayyam, traduit du persan
sur le manuscrit de la Bodleian Library d’Oxford, introductions et
notes de Charles Grolleou, Paris, Les Éditions G. Crès et Cnic, 1922,
Robaiyat de Omar Khayyam, traducere de Franz Toussaint, L’Édition
d’Art H. Piazza, Paris, 1951, Les 114 quatrains d’Ommar Khayyam,
traduit littéralement par Claude Anet et Mirza Muhammad, Paris,
Éditions de la Sirène, 1920.
3. Ediţiile în română consultate: Alexandru Viţianu, Constanţa,
Tipografia „Albania”, 1923, Al.T. Stamatiad, Cartea Românească,
București, 1932, George Popa, Editura Tineretului, în colecţia „Cele
mai frumoase poezii”, 1969, Otto Starck, „Trei poeţi persani, Editura
Știinţifică și Enciclopedică, București, 1982, Rubaiate. Un arian
la umbra moscheii, traducere din limba persană de Gheorghe Iorga,
Editura Universitas XXI, Iași, 2004.
4. După un mss. cu 158 de poeme datînd din 1460-1461, Codexul
Bodleian.
5. În timpul lui Khayyam, relevă unele istorii ale literaturii persane,
acest tip de poezie se numea cîntec. Termenul rubāyāt, ca atare,
a apărut după anii 1200. Poate și de aceea „adversarii”/ contestatarii
poetului au susţinut ulterior că, de fapt, nu el ar fi scris poemele
care îi sînt atribuite.
6. Între cele mai cunoscute: Manuscrisul 1460 de la „Bodleian
Library”, Oxford – 158 poeme, traduse în engleză de FitzGerald
(1859), în franceză de Charles Grolleau (1909). 100 dintre acestea
nu e clar dacă aparţin sau nu lui; mss. cu 464 „quatrains” traduse în
franceză de J.-B. Nicolas (1861); mss. Istanbul/ de la Istanbul – 375
poeme, sf. secolului al XIX-lea începutul celui de-al XX-lea, mss.
Lucknow, 845 poeme, sf. secolului al XIX-lea începutul celui de-al
XX-lea, mss. datat 1259, cunoscut cu numele de „Chester-Beatty”, al
scribului Mohammed al Qâwim din Nișapur, cu 172 poeme, care au
fost traduse în franceză de Vincent Monteil (1983); mss. din 1153,
cu 111 poeme, traduse în engleză de Omar Ali-Shah (1964) ș.a.
7. Nizam al-Mulk (întâlnit în varii surse și ca Abu ‚Ali Hasan
ibn ‚Ali sau Abu Ali al-Hasan al-Tusi Nizam al-Mulk (cca. 1018/
19, Tus, Khorasan, Iran — 1092, Nahavand. Din 1063, când Nizam
al-Mulk a devenit vizir al selgiucizilor (vizir al provinciei era din
1059), a rămas 30 de ani în această poziţie, servindu-i pe Alp-Arslan
și fiul acestuia, Malik-Șah. Cartea/ Cronica Guvernării a fost scrisă
în persană, la cererea lui Malik șah; constă în 50 de capitole despre
religie, politică, legalitate, armată, apărare, administraţie și alte
probleme ale vremii, în ultimele 11 vorbindu-se și despre pericolul
ascensiunii grupării Ismailiţilor, în carte, după obiceiul vremii, sunt
anecdote exemplificatoare despre diverse personaje istorice celebre
ale lumii persane.
8. În Europa primul care a lansat ideea a fost un consul francez
la Rașit, J.B. Nicolas; a editat în 1867 o versiune, criticabilă din multe
puncte de vedere, a operei poetului persan.
9. E o legendă. Poetul, cel mai probabil, nu a fost prieten nici
cu stăpînul cetăţii Alamut, nici cu vizirul Nezam U’l Mulk. Hașișini
– altă ipoteză: numele vine de la hașiș, cu ajutorul căruia membrii
sectei atingeau starea de nebunie extatică.
10. Nowruz = ziua a noua, începutul anului nou la persani.
Cartea a fost tradusă în română de Viorel Bageacu.
11. Pentru echivalenţele din persană mulţumesc dr. Mohammadifard
Gholamali.
12. E. Coșeriu, Sprachliche Interferenz bei Hochgeibildeten, în
vol. Festschrift für Werner Betz, Tübingen, p. 97 - Durchlässigkeit
der Sprachen.
13. Idem, p. 92.
14. Unul dintre titlurile legate de acest subiect apărute în Occident:
Salah Stétié, Le vin mystique, précède de Al-Khamriya d’Omar
Ibn al-Farîdh, avec des calligraphies de Ghani Alani, éditions Fata
Morgana, 1998
15. Dumnezeu era pentru el un fel de idee în care unii cred.
16. Jalaluddin Rumi, Meditaţii și parabole (Masnavi-ê manavi),
Ed. Kriterion, 2002.
17. Soarele din Tabriz.
18. În limbile în care e tradus din persană puterea de atracţie a
operei nu a fost diminuată.
Eseu HYPERION 167