citeste aici revista hyperion! - Stiri Botosani
citeste aici revista hyperion! - Stiri Botosani
citeste aici revista hyperion! - Stiri Botosani
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Aleksandar STOICOVICI<br />
chihlimbar<br />
stăm în aceeași barcă întinși pe spate<br />
și eu sunt prins ca o insectă în corpul<br />
tău de chihlimbar<br />
zeci de râuri trec prin mine<br />
fiecare cu secretele lui<br />
stăm în aceeași barcă întinși pe spate<br />
nimeni n-are habar că suntem acolo<br />
poate doar viermii de mătase cu intuiția lor divină<br />
cu trupurile lor zvelte de ieniceri<br />
proaspăt întorși din luptă<br />
hămesiți și lipsiți de orice speranță<br />
sunt prins ca o insectă în corpul tău de chihlimbar<br />
văd prin ochii tăi respir prin gura ta<br />
iedera care-ți acoperă urechile<br />
îmi acoperă și mie urechile<br />
sângele tău își face drum din când<br />
în când și prin inima mea<br />
doar atât cât să rămân în viață. în rest<br />
zeci de râuri trec prin mine<br />
sunt o deltă în care se întâlnesc îndrăgostiții.<br />
cât de multe li se îngăduie lor și ce frumos vorbesc<br />
fiecare cu secretele lui<br />
stând întinși pe spate în bărcile de lemn<br />
ca niște bucăți proaspăt întărite de chihlimbar<br />
cântec de leagăn şi de moarte<br />
în podul casei bunicul curăță copita cerbului<br />
și își fumează în liniște pachetul de Carpați.<br />
acolo sus moartea nu înseamnă mai nimic<br />
lama cuțitului se mișcă pe copită<br />
ca pe-o bucată de săpun<br />
spirale subțiri sar în aer și laptele dulce<br />
se prelinge pe gâtlejul animalului<br />
în podul casei bunicul își fumează ultimele țigări<br />
șarpele se încolăcește în sticla de vin și rămâne acolo.<br />
moartea nu înseamnă mai nimic<br />
într-un loc atât de murdar unde câiniiși<br />
îngroapă propriile oase<br />
unde fluturii adulmecă ore în șir<br />
tot ce a început să pâlpâie a viață<br />
moartea nu înseamnă mai nimic <strong>aici</strong><br />
unde îngerul își adună aripile<br />
și se strecoară discret în cămașa de forță<br />
în podul casei bunicul stă întins pe jos<br />
cu lama croșetată a cuțitului înfiptă-n spate<br />
cu buzele dezlânate și cu ochii deschiși.<br />
lui nimeni nu i-a căutat între coaste<br />
cântecul pierdut în leagăn<br />
nimeni nu l-a urmărit întărâtând<br />
mieii cu vârful degetelor<br />
și nimeni nu i-a tulburat serile în care<br />
și-a clătit răbdător cămășile<br />
în apele călduțe ale merelor răscoapte<br />
la marginea orașului cu zeci de mii<br />
de ferestre suntem doar noi<br />
unul mai tăcut decât celălalt<br />
între noi atârnă tăcut și dizgrațios cerbul de calcar<br />
inima lui cât un viespar se umple de sângele morților<br />
iar sângele morților ajunge numai la cei ce dorm<br />
cale şi sute de agave<br />
până la urmă am rămas singur în corpul ăsta bolnav<br />
n-am câștigat<br />
dar nici n-am pierdut prea multe<br />
decât o adunătură de oase și un vis frumos<br />
ca un animal cu sângele potabil<br />
țineam o amuletă în partea stângă<br />
(bătăile erau semnele unui corp supus)<br />
din umăr îmi ieșeau pornirile sălbatice<br />
ca niște pești care despart apele murdare<br />
locul îmi era atât de cunoscut încât eram convins<br />
c-ar fi bine să mă nasc sau să mor acolo<br />
(ce frumoasă era ea cu limba tăiată<br />
din care creșteau cale și sute de agave<br />
ce frumoasă era la căpătâiul meu<br />
adunând cu vârful degetelor tot ce rămăsese<br />
curat în mine)<br />
și uite de asta spun acum că ar fi bine<br />
să răsucim cheițele corpului ei. să-i<br />
învățăm urechile cu cercei<br />
și sângele aspru cu bătăile inimii<br />
Poesis HYPERION 23