o_19h0gp4id1mkid5knpasr31sgoa.pdf

â 104 â
învÄÅ£ase si el la Åcolile secundare ale strÄinilor, si anume
la Sibiiu Åi la Cluj. Cu banii Consistoriului neunit merse apoi
(1806) la Viena, în vederea unei situaÅ£ii Åcolare preponderante
în clerul naÅ£iunii sale. De Åi âstudent în drept"âastfel de studii
se fÄceaÅ£i în cursul superior al liceului clujean â, el se îndatori
a studia pentru aceasta teologia. Era la Sibiiu, dupÄ ce-Ål isprÄvise
studiile, care îmbrÄÅ£iÅaserÄ Åi ÅtiinÅ£ele, în special aritmetica,
spre sfîrÅitul anului 1809. Ca unuia ce era suspect de shismÄ Åi
necunoscÄtor de slavoneÅte, CarlovÄÅ£ul îl refusÄ Ã®nsÄ hirotonirea.
Se întoarse deci la Viena. în tot acest timp el tradusese, din
nemÅ£eÅte, o carte a arhiepiscopului rus Platon, un âSittenbuchel
fur Schulkinder", care se întîlneÅte în vestitul sÄÄ âPovÄÅ£uitor",
de mal tÄrziu, o povestire moralÄ despre împÄratul Octavian,
alta de acelaÅi fel, o Geografie matematicÄ (din ungureÅte) Åi o
Pedagogie. DupÄ alegerea lui Moga, stipendiul sÄu încetÄ Åi, fÄrÄ
a i se da rolul de învÄÅ£Ätor în Seminariul, încÄ neînfiinÅ£at, al
âclerului tînÄr", el primi ordin de la împÄratul, de care depindea
direct, de a se întoarce în Ardeal, la începutul anului 1811.
Trei ani dupÄ aceasta, ArÄdanii îÅi doriau un episcop romîn.
împÄratul ceru Guvernului ardelean sÄ i se propuie candidaÅ£i,
Åi, pe lîngÄ Nicolae HuÅ£ovici, fostul vicariu ardelean, care avuse
mal multe voturi ca Moga, dar fusese rÄspins pentru o cercetare
de mal mult deschisÄ Ã®mpotriva lui, pe lîngÄ Moise Fulea,
studentul loan Moga Åi doi capelani militari, el înnaintÄ Åi pe
Gheorghe LazÄr, care era acuma profesor seminarial cum dorise.
Birui însÄ Radu Tempea. care se arÄta gata a trece la cÄlugÄrie,
despÄrÅ£indu-se de soÅ£ie.
De fapt, episcopia era sÄ Ã®nceapÄ, cu altul, numal în 1829, dar
LazÄr se credea lovit în drepturi pe care avea convingerea cÄ
nu le poate împÄrÅ£i cu nimeni altul. Åcoala unde preda era aÅa
cum am descris-o mal sus, desmorţind abia barbaria candidaţilor:
ea nu-1 putea deci interesa pe dînsul, care nu se simţia chemat
a face popi pe pospÄitele. îndrÄznind a începe apoi Åi ceva
politicÄ naÅ£ionalÄ, mÄcar în cuvîntÄrf festive, el se fÄcu imposibil.
Atunci, în 1816 â fÄrÄ sÄ putem Åti bine împrejurÄrile â, el
se oferi pentru a creÅte copiii doamnei BÄrcÄnescu, sora lui Grigore-VodÄ
Ghica, Åi veni cu dînÅii la BucureÅti, unde numal în
1817 i se încredinÅ£a întÄiu un învÄÅ£Ämînt filosofic general, apoi,