o_19h0gp4id1mkid5knpasr31sgoa.pdf

â 221 â
ca simbol, prin împrejurÄri. împÄratul îÅi âadusese aminte" de
aceasta, si era hotÄrît sÄ Å£ie o dietÄ, sÄ facÄ anumite forme
constituţionale pentru actul acesta.
Ardealul era chemat astfel sÄ aleagÄ deputaÅ£i pentru dieta din
Pesta, împotriva ConstituÅ£iei date de împÄratul el însuÅi cu
puţin înnainte.
Se punea astfel o foarte mare întrebare pentru Romîni, care
cerea din partea lor o desÄvîrÅitÄ unire, Åi, al doilea, era necesarÄ
o cunoÅtinÅ£Ä perfectÄ a circumstanÅ£elor Åi hotÄrîrea netedÄ
de a luptÄ pe un singur drum, indicat de aceste circumstanÅ£e,
oricare ar fi fost riscul, oricare ar fi fost primejdia care
s'ar fi înfruntat.
ToatÄ chestiunea dar era aceasta : ce face naÅ£iunea romînÄ
faÅ£Ä de convocarea Ardealului la dieta din Pesta ? RÄspunsul a
lipsit. întÄiÄ Å£eranilor nu li s'a vorbit nimic. Tot ce s'a fÄcut de
la 1866-1868 s'a petrecut numal în lumea cÄrturarilor, Åi, cînd
zic : âcÄrturari", înÅ£eleg pe cÄrturarii cel mal de sus, nu lumea
învÄÅ£Ätorilor Åi a preoÅ£ilor. învÄÅ£Ätorii erau prea puÅ£ini.
preoÅ£ii mal mult de moda veche. Dar se putea face ceva cu dînÅii.
în lumea aceasta nu s'a fÄcut însÄ absolut nicio propagandÄ Ã®n
ceia ce priveÅte lucrurile care atunci se înfÄÅ£iÅau la orizont,
lucrurile decisive pentru soarta naÅ£iunii noastre pe multÄ vreme.
Pe de altÄ parte, oamenii cari erau meniÅ£i sÄ vorbeascÄ n'au
vorbit. Era Åaguna; el îÅi cÄpÄtase Mitropolia .Åi, la revisuirea întregului
trecut absolutist, se temea pentru dînsa; a tÄcut. Un mare
pÄcat al lui. trebuie s'o recunoaÅtem, ca sÄ nu-1 mal facÄ Åi
alÅ£ii. El Åi-a ispÄÅit greÅala mal tÄrziu: în viaÅ£a moralÄ zguduitÄ
pe care a avut-o pe urmÄ. în viaÅ£a-i politicÄ nesigurÄ, în moartea
lui isolatÄ, se simte evident marea greÅealÄ din 1866, cînd Åi-a
lÄsat naÅ£iunea singurÄ. RÄspunsul Iui a fost acesta: âAm vorbit
la Curte; împÄratul nu vrea"- împÄratul nu vrea, dar noi, ceÅtia
de dincoace, avem un proverb istoric- care în Ardeal nu se Åtie
în de ajuns: âVodÄ vrea Åi Hîncu. ba".
ÅuluÅ£ de la Blaj, om blînd, pÄstor domol al oilor cuvîntÄtoare,
el ar fi vrut sÄ aibÄ loc discuÅ£ia. dar nu-1 Å£inea firea. S'a mul-
Å£Ämit cu declaraÅ£ia din toam.na lui 1867 cÄ ân'ar fi crezut el
vre-odatÄ cÄ oamenii cei mari de pe lume sÄ mintÄ". Putea sÄ
se aÅtepte: este în buna parte chiar misiunea lor, cÄci li-o cer
împrejurÄrile. în oilce cas. chiar dacÄ ar fi oamenii cei mal